Biserica fortificata de la Biertan, construita intre 1500 – 1516, este considerata ultimul asezamant in stil gotic tarziu din Transilvania.
Atestata documentar in 1238, comuna Biertan este situata in Podisul Transilvaniei, la nordul judetului Sibiu. A fost una dintre primele asezari sasesti din Ardeal. Vreme de trei secole a fost sediul Episcopiei Luterane a Transilvaniei, ceea ce a facilitat dezvoltarea cetatii.
In apropierea Biertaniului, in Padurea Chimdru, a fost descoperit Donariul de la Biertan, un obiect de cult crestin din secolul al IV-lea care atesta prezenta unei populatii crestine si vorbitoare de limba latina in aceasta zona.
Biserica fortificata este tip hală, construita in stil gotic tarziu, cu elemente renascentiste. Este imprejmuita de trei incinte fortificate, legate intre ele prin turnuri de poarta.
In biserica sunt pastrate piese de cult valoroase, printre care si impresionantul altar poliptic (datand din 1483 – 1515). Altarul este cel mai mare din Transilvania, fiind alcatuit din 28 de panouri realizate de un pictor format cel mai probabil in spiritul artistic vienez. Usa sacristiei (din 1515) este prevazuta cu un sistem de inchidere cu 19 zavoare care a luat medalia de aur la Expozitia Mondiala de la Paris din 1900. Orga este vieneza si dateaza din 1869.
Biertan si biserica fortificata au fost incluse in 1993 in patrimoniul UNESCO, alaturi de Prejmer si Viscri (jud. Brasov), Darjiu (Harghita), Saschiz (jud. Mures), Calnic (jud. Alba) si Valea Viilor (jud. Sibiu).
http://www.biertan.ro/
Despre sasi – In 1142 regele maghiar Geza II invita colonisti din Europa de Vest in Transilvania, oferindu-le in schimb multe privilegii politice, religioase, precum si terenuri. Li se cerea in schimb sa apere tara de barbari si de paganii asiatici. Preotii flamanzi isi incurajau enoriasii sa plece la lupta impotriva paganilor de la granitele Europei si sa cultive pamanturile fertile: “Veniti, voi, oameni de vaza, saxoni, franci, loreni si flamanzi […]”. Multi au dat curs invitatiei si au pornit la drum lung, din Lorena, de pe Valea Rinului, din Tarile de Jos, Brabant si Valonia. Erau persoane de toate categoriile sociale, nobilime saracita, tarani, argintari, mineri, negustori. Si-au inceput noua viata in zona Sibiu -Deva si la izvoarele Oltului, unde au infiintat sute de sate si catune. Erau denumiti initial “flandrenses”, iar mai tarziu “saxoni” si “sasi”. Emigrarea a avut loc in perioade diferite; acest lucru se poate deduce din stilul arhitectonic al bisericilor construite de acestia: romanic, gotic timpuriu, gotic si gotic tarziu. (informatii preluate din micul muzeu al bisericii din Axente Sever – Sibiu)
Adaugati comentariu