Burano

19 Feb 2011 De Olivia & Ovidiu

Burano este o insula situata in nordul Lagunei Venetiene, la 11 kilometri de Venetia si la 45 de minute distanta cu vaporul de aceasta.
Numele insulei vine de la vantul Bora. I se spunea “Porta Boreana” fiindca este asezata in nord-estul lagunei, directie dinspre care sufla vantul Bora.
Este faimoasa pentru casele pictate in culori vii care se reflecta in apele verzui ale canalelor ce strabat insula. Se spune ca rostul culorilor era de a delimita proprietatile. Mai exista o legenda potrivit careia pescarii isi alegeau o anumita culoare pentru casa lor ca sa o poata recunoaste de departe atunci cand se intorceau de pe mare.
Insula are 3.000 de locuitori, care se ocupa cu pescuitul, turismul si dantelaria. In centrul insulei (Piazza Galuppi) poate fi vizitat Muzeul Dantelei. Cum au ajuns femeile din Burano specialiste in creatia de dantele? Se povesteste ca un pescar din insula, plecat pe mare spre Orient, a intalnit in drumul lui sirene care au incercat in zadar sa il ispiteasca. Iubirea pe care i-o purta logodnicei lui era mai puternica. Regina sirenelor a vrut sa-l rasplateasca, impresionata de fidelitatea lui. A inceput sa loveasca cu coada ei valurile si din spuma marii a facut un voal de mireasa pentru logodnica pescarului. Intors acasa, toate femeile au admirat valul sirenei si de atunci incearca mereu sa creeze ceva asemanator, cu fire si ace din ce in ce mai subtiri.
In piata centrala a insulei se afla Biserica San Martino (Chiesa di San Martino Vescovo), construita in secolul al XVII-lea, faimoasa pentru clopotnita ei care, din cauza unei alunecari de teren, a ramas inclinata. In jurul anului 1000 locuitorii de pe insula au vazut plutind in apele insulei un cufar de piatra. Au incercat sa il traga pe uscat, dar era atat de greu incat nimeni nu avea indeajuns de multa putere. In cele din urma, a fost scos de patru copii, nu fiindca erau puternici, ci pentru ca erau inocenti. In cufar erau moastele a trei sfinti, S. Albano, S. Domenico si San Orso, care au devenit protectorii insulei. Moastele lor au fost ingropate in biserica.
Printre locuitorii faimosi ai insulei se numara compozitorul Baldassare Galuppi, zis Buranello (1706 – 1785), care a colaborat si cu Carlo Goldoni, sculptorul Remigio Barbaro, ale carui statui decoreaza insula, si cantaretul Pino Donaggio, a carui melodie, “Io che non vivo senza te”, a fost cantata in versiunea engleza si de Elvis Presley.
Peste tot pe insula umbla nestingherite pisici carora nu pare sa le fie frica de apa.