Arhiva categoriei » Italia «
Alberobello este un orasel din sudul Italiei (regiunea Puglia), situat la 64 km de Bari. A fost declarat monument UNESCO (in 1996) datorita arhitecturii unice a casutelor denumite “trulli“. Se pare ca denumirea provine din limba greaca, de la “troulos”, care inseamna “cupola”. Acest tip de constructii este specific pentru Valea Itria, care se intinde intre Brindisi, Taranto si Bari. De altfel, in drum spre Alberobello, mai puteti vedea astfel de constructii presarate pe dealuri, printre livezile de maslini si migdali sau pe langa plantatii de anghinare si vita-de-vie.
Cum au aparut trulli? Se pare ca in sec. al XIV-lea, in aceste zone se afla o padure deasa de stejari (“albero bello” inseamna “copac frumos”), care apartinea contilor de Conversano. Acestia le-au impus satenilor trimisi sa exploateze padurea sa isi ridice locuinte provizorii, care sa poata fi usor demolate si ascunse, pentru a evita plata taxelor impuse de Regatul Napoli. Asa s-au nascut casutele din pietre asezate ingenios una peste alta, fara materiale de legatura, si cu acoperisuri conice din lastre de piatra (“chiancole”), care puteau fi foarte usor “dezasamblate”. Peretii foarte grosi sunt prevazuti cu o usa si uneori si cu o mica fereastra. Desi acestia reduc spatiul interior, grosimea lor conserva caldura in timpul iernii si racoarea in perioada verii. Pe vremuri, intr-un trullo se adaposteau atat membrii familiei, cat si animalele lor. Pe acoperisuri sunt desenate diverse simboluri spirituale sau ezoterice, iar in varful conic sunt asezate in echilibru perfect sfere de piatra sau alte forme specifice.
Principalele zone turistice ale orasului sunt doua cartiere (“rioni”), Monti si Aia Piccola, construite in intregime din cateva mii de trulli si situate pe doua dealuri despartite pe vremuri de albia unui rau.
In partea vestica, la circa 10 minute de mers de la gara, se afla zona Aia Piccola, cu trulli mai vechi si inca locuiti. Zona este mai linistita si are cateva puncte panoramice, din care se poate vedea rione Monti. Mai pot fi vazuti mestesugari ce lucreaza piatra sau localnici ce vand masline, migdale sau alte produse locale. In zona Monti, strazile sunt inguste si inclinate, iar trulli sunt folositi in general ca magazine de suvenire, ateliere mestesugaresti sau mici taverne. La extremitatea cartierului, in varful colinei, se afla si o biserica din 1927, in forma de trullo si dedicata Sfantului Anton (Chiesa di Sant’Antonio).
Nu trebuie ratat nici punctul panoramic Belvedere, langa biserica Santa Lucia, de unde se vede de la inaltime Rione Monti.
Alberobello poate fi vizitat si iarna, cand se organizeaza procesiuni si targuri de Craciun si cand este posibil ca acoperisurile de piatra ale casutelor sa fie ninse, accentuand atmosfera de poveste.
Daca va opriti la una din tavernele din oras, puteti degusta specialitatea regiunii, orecchiete con cime di rapa, sau sa gustati taralli, biscuti simpli cu ulei de masline. Pentru cei ce doresc sa ramana, exista si trulli de inchiriat.
In apropiere de Alberobello mai pot fi vizitate localitatile Locorotondo, Martina Franca si Ostuni.
Categorii: Alberobello, Italia
Lasati un comentariu
Polignano a Mare, cunoscuta drept “Perla Adriaticii”, este situata in regiunea Puglia (Apulia) din sudul Italiei, la 30 km de Bari. Statiunea este catarata pe stanci dantelate de valurile marii, cu o multime de grote marine si cavitati naturale locuite din timpuri preistorice. In Evul Mediu a fost cetate fortificata si a facut parte si din Republica Venetia.
Polignano a Mare este locul de nastere al cantaretului Domenico Modugno, faimos in toata lumea datorita melodiei “Nel blu dipinto di blu” (“Volare”), si a unui sculptor de talie mondiala, Pino Pascali.
Un traseu de vizitare poate incepe de la Arco della Porta, vechea poarta de intrare in oras, situata la 10 minute de mers de la gara. De aici se ajunge in Piazza Vittorio Emanuele, unde se afla biserica Santa Maria Assunta, ridicata in 1295 peste resturile unui templu pagan. Dominata de clopotnita de 23 m inaltime, fatada austera imbina cateva elemente gotice, romanice si baroce. Interiorul are o nava centrala cu doua aripi laterale, dominate de un altar din secolul al XVIII-lea. Printre operele de arta se numara capela dedicata lui San Vito (sarbatorit pe 15 iunie), protectorul orasului, si statuile unui celebru sculptor renascentist, Stefano da Putignano, printre care si o scena a Nasterii Domnului (presepe) declarata monument national. Tot in Piazza V. Emanuele poate fi admirat Palazzo dell’Orologio, de origine medievala, impodobitcu o statueta a lui San Vito.
Plimbarea prin centrul vechi poate continua pe stradutele care se intersecteaza in unghiuri drepte sau pe malul marii, presarat cu numeroase “balconate”, locuri catarate pe stanca, deasupra valurilor Adriaticii. In zona Grotta Palazzese este amenajat, intr-una dintre cavitatile naturale, un spectaculos hotel cu restaurant. Multe din balcoanele cladirilor sunt decorate cu “pigne”, un fel de conuri colorate din ceramica, asezate la colturi, pentru a aduce noroc si a feri de blesteme.
Vizavi de Arco della Poarta se afla una dintre cele mai apreciate gelaterii din Italia, “Il Super Mago del Gelo“, infiintata din 1935 de Mario Campanella. Cel mai apreciat produs, pe langa inghetata artizanala, este “caffè speciale”, o reteta originala care contine amaretto si lamaie. Aproape toate restaurantele servesc peste si fructe de mare proaspete.
La iesirea din orasul vechi, mai poate fi vazut un pod din perioada romana, care facea parte din Via Traiana. Acesta se afla in zona denumita Lama Monachile, unde se afla si una dintre cele mai frumoase plaje din Polignano a Mare.
In Largo Gelso, dincolo de zona veche a orasului, a fost amplasata statuia lui Domenico Modugno, cu bratele larg deschise in bataia vantului. Tot aici se afla un punct panoramic frumos, cu vedere spre zidurile vechi ale orasului (Bastione Santo Stefano), care par crescute din stanca, la inaltimi ametitoare deasupra Adriaticii.
Iubitorii de arta pot vizita si un muzeu dedicat sculptorului Pino Pascali.
Pentru cei dornici sa viziteze numeroasele grote sapate de mare si de vanturi in relieful carstic, se organizeaza excursii ghidate cu vaporasul.
http://viaggiareinpuglia.it
http://www.costadeitrulli.org
Categorii: Italia, Polignano a Mare
Lasati un comentariu
Biserica Sfantul Nicolae din Bari este simbolul si mandria orasului italian din inima regiunii Puglia. Este situata foarte aproape de apele albastre-verzui ale Marii Adriatice si pazita cu grija de peste 900 de ani de vechile ziduri ale cetatii marinaresti.
Povestea aducerii moastelor Sfantului Nicolae s-a pastrat cu drag si cu maximum de detalii pana in zilele noastre.
In secolul al XI-lea, sfantul era deja considerat protectorul marinarilor. Orasul Bari avea relatii comerciale cu Antiohia, iar ruta maritima catre aceasta cetate din Siria trecea prin portul orasului Mira, pe atunci cetate elena (astazi face parte din regiunea turceasca Antalia). Aici se afla, de peste 750 de ani, mormantul Sfantului Nicolae.
In 1087, trei nave incarcate cu cereale, pe care se aflau 62 de marinari si comercianti din Bari, au ridicat ancora spre Antiohia. Pe drum, s-a nascut ideea de a fura moastele Sfantului Nicolae pentru a le pazi de incursiunile din ce in ce mai dese ale turcilor, dar si pentru a creste prestigiul orasului. Marinarii au fost descurajati cand au vazut ca Mira era plina de turci adunati aici pentru inmormantarea unei capetenii a lor. Dupa ce si-au incheiat treburile negustoresti in Antiohia, unde au aflat ca si venetienilor le venise o idee asemanatoare, au facut rapid cale intoarsa spre Mira. Aici 15 marinari au ramas pe nave, iar restul de 47 s-au indreptat spre biserica in care se afla mormantul Sfantului Nicolae, pazit de un soldat si trei calugari. Prefacandu-se a fi pelerini, au intrebat unde se afla moastele, dar monahii nu au vrut sa le arate decat amenintati cu sabia. Ajunsi in fata mormantului, marinarii au avut un moment de ezitare: se spune ca doar tanarul Matteo a indraznit sa il sparga cu o ranga de fier si sa ia ramasitele sfantului. Apoi le-au ascuns intr-o cutie de lemn acoperita cu sofe cumparate din Antiohia. Bucati de scanduri din aceasta cutie mai pot fi vazute inca in biserica din Bari.
Navele au intrat in portul din Bari in dupa-amiaza duminicii de 9 mai, fiind intampinate de o multime mare de oameni in sarbatoare. Dupa mai multe discutii, s-a decis ca moastele sa fie adapostite in palatul fostului guvernator bizantin care a fost transformat treptat treptat in biserica.
La 1 octombrie 1089, Papa Urban al II-lea a depus moastele in altarul din cripta bisericii, unde se afla si in prezent: “Dam de veste tuturor bisericilor crestine ca… din cetatea Mirei, aduse pe mare de marinarii barezi, au ajuns la Bari moastele Sfantului Nicolae.”
Biserica a fost construita intre 1087 si 1100 si conserva inca stilul romanic reprezentativ pentru regiunea Puglia. In prezent apartine ordinului dominican si tine de Vatican, avand denumirea de “biserica pontificala” (Basilica Pontificia San Nicola di Bari).
Moastele Sfantului Nicolae se afla in altarul din cripta bisericii, accesibila fie din absida dreapta, fie din cea stanga. Altarul este deosebit de frumos, la fel si podeaua din mozaic realizat cu materiale provenind din diverse zone geografice. In cripta a fost permisa si constructia unui mic altar ortodox de lemn, datorita prezentei foarte mari a pelerinilor din Europa de Est, mai ales din Rusia. De altfel, in piata din fata bisericii a fost amplasata o statuie a Sf. Nicolae donata de Vladimir Putin. In cripta se tin atat slujbe catolice, cat si ortodoxe.
Icoane si diverse suveniruri legate de figura sfantului pot fi achizitionate din magazinul din dreapta bisericii.
“Mirul” Sfantului Nicolae este apa care se formeaza in mormantul sfantului si care se forma si in Biserica din Mira. In documentele de epoca se mentioneaza ca atunci cand marinarii au pus stapanire pe moaste, acestea pluteau in lichid. Denumit “acqua manna” de italieni sau “mir” de ortodocsi, lichidul a fost analizat in 1925 in Laboratorul Universitatii de Chimie din Bari si s-a ajuns la concluzia ca este o apa cu o puritate deosebita. In fiecare an, pe 9 mai, cand tot orasul il celebreaza pe sfant, lichidul (aproximativ o jumatate de litru) este colectat intr-o sticla, apoi varsat in vase cu apa sfintita. Sticlute continand acest lichid pot fi achizitionate din magazinul de langa biserica.
In fiecare an, intre 7 – 9 mai, este celebrata sarbatoarea Sfantului Nicolae (Sagra di San Nicola): statuia din interiorul bisericii este dusa pe malul marii, unde este salutata de pelerini, iar apoi purtata pe strazile inguste ale orasului vechi. Pe 22 mai are loc sarbatoarea ortodoxa rusa (dupa calendarul iulian), cand pelerinii vin in numar foarte mare pentru a se inchina la moastele sfantului. Celebrarea liturgica are loc pe 6 decembrie, ziua cand Sfantul Nicolae este sarbatorit deopotriva de catolici si ortodocsi.
http://www.basilicasannicola.it
Categorii: Bari, Biserica Sfantul Nicolae, Italia
Lasati un comentariu
San Pietro in Vincoli este o biserica situata pe Colina Esquilina din Roma. Este faimoasa pentru ca adaposteste lanturile cu care Sfantul Petru a fost legat in inchisoarea Mamertina din Roma si monumentul funerar al papei Iulius al II-lea, realizat de Michelangelo Buonarroti.
Dedicata initial Sfintilor Petru si Pavel, a primit denumirea San Pietro in Vincoli (Sf. Petru in lanturi) cand imparateasa Eudoxia a daruit Papei Leon cel Mare lanturile cu care se credea ca a fost legat Sfantul Petru cand a fost inchis la Roma.
Biserica are o nava principala larga, cu doua coridoare laterale, marginite de coloane dorice, probabil refolosite de la o cladire din perioada romana imperiala. In secolul al XVIII-lea, tavanul a fost pictat de Giovanni Battista Parodi cu o scena reprezentand eliberarea miraculoasa din lanturi a sfantului patron al bisericii. Zona de deasupra altarului este acoperita cu fresce ale unui ucenic al lui Michelangelo, Giacomo Coppi.
Monumentul funerar al papei Iulius al II-lea, care atrage un numar mare de turisti, este situat in capatul aripii din dreapta a bisericii. Initial, lui Michelangelo i se ceruse realizarea unui proiect monumental, care ar fi trebuit sa cuprinda 40 de statui si sa fie amplasat in Catedrala Sfantul Petru de la Vatican. Patruzeci de ani de la contractul initial, in 1545, a fost inaugurat monumentul final in biserica San Pietro in Vincoli, unde Iulius al II-lea fusese cardinal. Este un monument parietal, care are in centru sculptura reprezentandu-l pe Moise, de dimensiuni impresionante. Moise este infatisat la varsta batranetii, dar cu brate musculoase, simbol al puterii cu care a fost daruit. Tine tablita cu cele 10 porunci sub bratul drept, iar cu degetele rasfira firele barbii sale impresionante. Pe cap are doua coarne despre care se spune ca sunt rezultatul unei traduceri gresite a Bibliei (cuvantul ebraic “stralucitor” are aceeasi forma cu “purtator de coarne”). In stanga si in dreapta lui Moise sunt statuile lui Lea si Rahela, care simbolizeaza iubirea, viata activa, si respectiv credinta, viata contemplativa. Deasupra lui Moise este asezata statuia papei Iulius, intr-o pozitie neasteptata, culcat pe o parte, privind linisit si resemnat in departare.
San Pietro in Vincoli se afla intre statiile de metrou Cavour si Colosseo. In apropiere mai pot fi vizitate: Santa Maria Maggiore si Colosseumul.
Categorii: Italia, Roma, San Pietro in Vincoli
Lasati un comentariu
Biosfera este o structura de sticla si otel situata in Porto Antico din Genova, proiectata in 2001 de faimosul arhitect Renzo Piano. Este poreclita de genovezi “bula lui Renzo Piano” si recreeaza o gradina tropicala, cu flora si fauna specifica ei. Pot fi vazute peste 150 de specii, printre care ferigi arborescente (cele mai inalte din lume cultivate in vase), arborele de cauciuc, planta de cafea, bananieri si arborele de scortisoara.
Conditiile climatice sunt controlate printr-un sistem computerizat. Sfera este prevazuta si cu un sistem de vele mobile care pot fi redirectionate in functie de pozitia soarelui, variind incidenta radiatiilor solare in functie de nevoi.
Printre speciile adapostite in Biosfera, atrage atentia ibisul rosu (eudocimus ruber), cu penele sale stacojii stralucitoare. Traieste printre mangrove, in zone cu maree, in estuare si in zonele umede din nord-estul Americii de Sud. Se hraneste cu crustacee, moluste si pesti de dimensiuni mici pe care le cauta in namol cu ciocul lung si curbat. Mai pot fi vazute si pasari tesator, care isi construiesc cuiburile impletind frunzele plantelor; testoase matamata, cu aspect bizar care le permite sa se mimetizeze perfect printre frunze.
Ferigile arborescente (pteridophyta) sunt plante primitive, aparute in perioada Carboniferului, adica inainte cu 100 milioane de ani de aparitia dinozaurilor. De-a lungul erelor geologice s-au diferentiat in sute de specii, dar si-au pastrat caracteristicile originare. Pasiflora sau floarea pasiunii este foarte apreciata de fluturi pentru depunerea oualor, deoarece larvele se hranesc cu frunzele lor. Pentru a se apara de acestia, specia Passiflora phoenicea produce doua false oua de fluture pe coditele frunzelor; fluturii sunt astfel impinsi sa caute alte locuri pentru depunere, mai putin “aglomerate”.
O mica harta a structurii poate fi descarcata online.
Pretul unui bilet este de 5 euro, dar exista si oferte de vizitare impreuna cu Acvariul din Genova.
www.acquariodigenova.it
Categorii: Biosfera, Genova, Italia
Lasati un comentariu
Catedrala San Lorenzo din Genova este situata in Piazza San Lorenzo, la circa 500 m de Porto Antico. Constructia ei a inceput in 1098 si a fost finalizata in sec. al XIV – lea. Este principalul loc de cult al orasului si adaposteste moastele Sfantului Ioan Botezatorul (Capella San Giovanni Battista), protectorul orasului, aduse la Genova la sfarsitul Primei Cruciade.
Fatada este decorata cu fasii de marmura neagra si alba, considerate un simbol al nobilitatii in Evul Mediu si definitorii pentru stilul genovez. Initial se voia constructia a doua clopotnite, insa numai una a fost finalizata in 1522. Fatada are trei portaluri gotice realizate de mesteri francezi in sec. al XIII-lea, de unde si asemanarile cu arhitectura normanda. Deasupra intrarii principale se afla un basorelief infatisandu-l pe Hristos inconjurat de simbolurile celor patru evanghelisti, iar la baza este reprezentat martiriul lui San Lorenzo (Sf. Laurentiu), care a fost ars pe un gratar. La baza scarii maiestuoase care urca spre intrarea in catedrala sunt amplasate doua statui reprezentand lei, opera sculptorului Carlo Rubatto din 1840.
In interior, deasupra intrarii centrale pot fi vazute doua fresce realizate in secolul al XIII-lea, reprezentand Judecata de Apoi si Preamarirea Sfintei Fecioare. Sunt realizate in stil bizantin cel mai probabil de un pictor de orgine greaca, Marco il Greco.
Prezbiteriul este in stil baroc, iar tavanul acestuia a fost pictat in 1622 de Lazzaro Tavarone cu scene privind viata si martiriul lui San Lorenzo. In partea stanga a transeptului se afla Capela Sf. Ioan Botezatorul, care adaposteste moastele acestuia. Cele doua capele absidale (Cappella Lercari in dreapta si Cappella Balbi-Senarega in stanga) au fost realizate in sec. al XIX-lea de Carlo Barabino.
Din interiorul catedralei se poate ajunge in Museo del Tesoro, care adaposteste un vas hexagonal din cristal verde, numit “Sacro Cantino”, despre care se crede ca ar fi “Sfantul Graal” sau vasul folosit de Hristos la Cina cea de Taina. In vecinatate se afla si Museo Diocesano.
www.visitgenoa.it/en/cattedrale-di-s-lorenzo
Categorii: Catedrala San Lorenzo, Genova, Italia
Lasati un comentariu
Piazza Campidoglio se afla pe cea mai mica din cele sapte coline ale Romei, Capitoliul. In vremea Romei antice, aici se afla templul lui Jupiter, fiind centrul religios si al puterii orasului. Termenul englez “Capitol” si cuvantul “capitala” deriva de la denumirea acestei coline romane.
Structura actuala dateaza din 1560 si a fost realizata dupa proiectul lui Michelangelo Buonarroti. Lucrarile comandate de papa Paul al III-lea s-au desfasurat insa lent, astfel ca Michelangelo, mort in 1564, nu a apucat sa isi vada proiectul finalizat. Daca initial piata era indreptata spre Forumul Roman, artistul i-a schimbat orientarea catre Bazilica San Pietro, noua “inima” a orasului.
Accesul in piata se face pe o scara maiestuoasa, Cordonata, cu trepte largi si joase, pentru a putea fi urcata si calare. La baza balustradei scarii sunt puse doua statui cu lei egipteni din bazalt negru, iar in capatul opus – statuile masive ale lui Castor si Pollux. Pe latura opusa a pietei se inalta Palazzo Senatorio (1582 – 1605), sediul municipalitatii. In partea dreapta se afla Palazzo del Conservatorio, construit in 1586 dupa schitele lui Michelangelo si care adaposteste Pinacoteca Capitolina; in partea stanga, dupa schitele aceluiasi autor, a fost construit Palazzo Nuovo, sediul Muzeului Capitolin, care contine opere de arta din epoca elenistica si romana. Cele doua muzee, cunoscute ca Musei Capitolini, au fost deschise in 1734, fiind cele mai vechi din lume; sunt legate intre ele printr-un tunel subteran, Galleria Lapidaria.
In centrul pietei se afla o copie dupa statuia ecvestra de bronz a lui Marcus Aurelius. Aceasta a scapat furiei impotriva imparatilor pagani din Evul Mediu fiindca se credea ca il reprezinta pe Constantin cel Mare.
Se afla la 10 minute de mers pe jos de statia de metrou Colosseo.
www.romeartlover.it
Categorii: Italia, Piazza Campidoglio, Roma
Lasati un comentariu
Domul din Siena este una dintre cele mai frumoase cladiri in stil gotic-romanic din Italia, adapostind opere semnate de Donatello, Pisano, Rafaello, Michelangelo si Pinturicchio. Catedrala este de o frumusete coplesitoare atat la exterior, cat si la interior. Este inchinata Sfintei Fecioare (Maria Assunta).
Construita intre 1214 si 1263, are o structura sub forma de cruce latina, o cupola si o clopotnita. Atat interiorul, cat si exteriorul sunt decorate cu blocuri de marmura albe printre care alterneaza fasii de marmura negre-verzui.
Alternanta de marmura alba si neagra este pastrata si in realizarea coloanelor din interior. Decoratiunile sunt foarte bogate. Chiar si pardoseala domului este o opera de arta in sine: 56 de scene gravate in marmura intre 1369 – 1547 de 40 de artisti originari din Siena, in afara de Pinturicchio. Cea mai veche scena se afla imediat langa intrare si reprezinta Roata norocului si Lupoaica din Siena inconjurata de simbolurile oraselor aliate din 1369.
Donatello a realizat Baptiserul domului, iar Nicola Pisano amvonul.
Libreria Piccolomini a fost realizata de nepotul lui Enea Silvio Piccolomini (Papa Pio II), nascut in invecinata Pienza si episcop de Siena inainte de a fi numit papa. Aici este adapostita o colectie de manuscrise, iar peretii sunt ornati cu frescele lui Pinturicchio si ale ucenicilor sai, printre care si Rafaello. Cele 10 scene descrise de fresce reprezinta momentele cheie din viata Papei Pio II. In mijlocul incaperii este dispusa o copie a celor Trei Gratii, o copie dupa originalul din epoca elenistica (sec. IV – II i.Hr.)
Pretul unui bilet de vizitare a domului este de 12 euro. Mai multe detalii privind ofertele de preturi si orele de vizitare pe site-ul oficial.
www.operaduomo.siena.it
www.discovertuscany.com
Categorii: Domul din Siena, Italia, Siena
Lasati un comentariu
Forumul Roman (Forul Roman) este situat in centrul vechi al orasului Roma, intre Dealul Capitoliului si Dealul Palatinilor. Din cercetarile arheologice s-a dedus ca acest teritoriu a fost la origini o mlastina, asanata in sec. al VII-lea i. Hr.
Forumul era de obicei centrul unui oras roman, fiind un spatiu public in care se desfasurau principalele activitati comerciale, religioase, legale si politice.
In Forum pot fi vazute:
Miliarium aurem era o coloana de bronz aurit inaltata in 20 i.Hr. de imparatul Augustus. Indica punctul de plecare al tuturor strazilor romane din imperiu si toate distantele se masurau incepand din acest punct. Pe coloana erau inscrise cu litere aurii distantele dintre Roma si principalele orase din imperiu. De aici si zicala “toate drumurile duc la Roma”. Actulamente mai poate fi vazute doar resturi din baza coloanei, in fata Templului lui Saturn.
Lapis Niger corespunde unei arii patrate din marmura neagra care indica locul in care se afla mormantul lui Romulus sau locul in care acest prim rege al Romei a fost ucis.
Arcul lui Septimius Sever a fost construit in 203 d. Hr. pentru a celebra primii 10 ani ai imperiului sau. Basoreliefurile infatiseaza victoriile imparatului din Partia (actualmente Iran si Irak) si in Arabia.
Arcul lui Titus a fost construit de Domitian in onoarea tatalui Vespasian si a fratelui Titus, dupa moartea celui din urma din 81 d.Hr. Celebreaza victoriile din Iudeea care au culminat cu distrugerea cetatii Ierusalimului. Titus este infatisat intr-o cvadriga ai carei cai sunt tinuti de capastru de insasi zeita Roma, in timp ce Victoria tine o coroana deasupra capului invingatorului. Intr-un alt basorelief de pe arc pot fi vazuti soldatii romani triumfatori aducand la Roma comorile Ierusalimului, printre care si uncandelabru cu sapte brate. Potrivit unei legende, cativa romani au inceput sa se certe, fiecare dorind sa pastreze pentru sine candelabrul evreiesc de aur, dar acesta le-a scapat in apele Tibrului si astfel nimeni nu s-a putut bucura de el. De asemenea se spune ca evreii evitau sa treacape sub Arcul lui Titus fiindca le amintea de o pagina prea sangeroasa din istoria lor.
Templul lui Cezar – dupa moartea lui Iulius Cezar, corpul lui insangerat a fost transportat in Forum si incinerat. In acest loc a fost inaltata o coloana cu inscriptia “Parenti Patriae”(“tatalui patriei”). Mai tarziu in locul coloanei a fost construit un templu dedicat lui Cezar divinizat. De altfel, Iulius Cezar a fost primul imparat roman divinizat dupa moarte. Pe ruinele acestui templu mai pot fi vazute buchete de flori aduse in memoria marelui imparat roman.
Templul Vestalelor este unul dintre cele mai vechi locuri sacre ale Romei Antice. Aici era adapostit focul sacru, simbolul comunitatii si Statului. Acesta era intretinut si pazit de virginele vestale, preotese care de la varsta de 6-7 ani, vreme de 30 de ani, ramaneau in templu. Vestalele care nu isi pastrau castitatea in aceasta perioada erau ingropate de vii.
Umbilicus Urbis era centrul orasului, “ombilicul” Romei sau “mundus”. Este o constructie conica prevazuta cu o intrare intr-o cavitate subterana. Plutarh povesteste ca la intemeierea Romei, Romulus a sapat o groapa circulara in care a asezat ofrande. Se credea ca “mundus” era legatura dintre lumea celor vii si a celor morti. Lespedea (“lapis manalis”) care inchidea aceasta cavitate era indepartata in trei zile din an, zile cand se intrerupea orice tip de activitate, iar cele doua lumi puteau comunica intre ele.
Coloana lui Focas este o coloana corintica din marmura dedicata imparatului bizantin Focas, originar din Tracia. Este considerat ultimul monument civil construit in Forumul Roman. Focas a daruit Papei Panteonul pentru a fi transformat in biserica crestina, fapt care a salvat monumentul antic de la disparitie.
Templul lui Castor si Pollux, din care au mai supravietuit doar trei coloane, a fost inaltat in onoarea fiilor lui Jupiter si Leda. In 499 i. Hr., Roma a primit ajutorul divin al lui Castor si Pollux in lupta lor impotriva Latinilor. Cei doi zei au fost vazuti adapandu-si caii in Forum si au anuntat victoria romanilor. In memoria acestei intamplari le-a fost dedicat templul.
Templul lui Vespasian era dedicat imparatului roman si fiului acestuia, Titus. Din structura antica s-au mai pastrat doar trei coloane corintice inalte de 15 m si un fragment din frontispiciu.
Templul lui Saturn a fost reconstruit in 42 d. Hr. cu prada din razboiul din Siria si mai tarziu restaurat de Senatul roman dupa incendiul din 283 d.Hr. S-au mai pastrat opt coloane de granit cu capiteluri ionice din marmura alba si un fragment de frontispiciu cu inscripitia care aminteste de restaurarea facuta de Senat. In acest templu se pastra Erariul, tezaurul si arhiva Statului Roman. Pe latura orientala a templului erau expuse documentele publice. Pe 17 decembrie aici se celebrau Saturnaliile, sarbatoarea de sfarsit de an.
Curia Iulia era sediul antic al Senatului Roman, inceput de Iulius Cezar si terminat de Augustus in 29 i.Hr. Actualul edificiu, transformat din sec. VII intr-o biserica (Sant’Adriano), a fost restaurat in 1930.
Templul lui Antoninus si Faustina a fost initial dedicat Faustinei, sotia divinizata a imparatului Antoninus, iar dupa moartea acestuia i-a fost inchinat si lui. Este asezat pe un podium inalt, precedat de o scara ampla. Fatada este compusa din sase coloane corintice de 17 m, din marmura alba. Pe coloane pot fi vazute urme de franghii, atunci cand s-a incercat sa fie demolat de crestinii persecutati de-a lungul timpului. Templul a fost in cele din urma salvat de la disparitie, fiind transfomat in biserica San Lorenzo in Miranda. Se crede ca in acest loc Sfantul Laurentiu (San Lorenzo) a fost condamnat la moarte.
Santa Francesca Romana este o biserica ridicata in 850 de Leon IV printre ruinele Templului lui Venus si Roma. Poarta numele unui sfinte indragite de locuitorii Romei, Santa Francesca “Ceccolella”. S-a nascut la Roma in 1384 si si-a dedicat viata operelor de caritate, avand grija de cei saraci si infometati. A fost santificata si in fiecare an, de ziua sfintei, pe 9 martie, langa biserica ei oamenii isi aduc masinile pentru a fi binecuvantate. Este considerata protectoarea automobilistilor. Tot in acest loc se spune ca a avut loc confruntarea dintre Sfantul Petru si Simon Magul. In biserica pot fi vazute urmele genunchilor Sf. Petru, atunci cand s-a rugat la Dumnezeu sa arate oamenilor ca puterilor magului nu erau divine, ci diavolesti.
Biserica Sfintilor Cosma si Damian a fost ridicata de papa Felix IV in interiorul uneia din cele doua biblioteci ale Templului Pacii si a dedicat-o celor doi doctori crestini martirizati in 303.
Monumentele din Forul Roman au cazut prada trecerii timpului, bucati de marmura, statui, elemente decorative au fost folosite pentru a orna monumente noi din perioada Renasterii si a Barocului. In secolul al XVI-lea zona fusese acoperita cu pamant si vegetatie si devenise o pasune pentru vaci numita Campo Vaccino. De abia la inceputul secolului XX au fost demarate lucrarile arheologice de resaturare si conservare a ruinelor.
www.romasegreta.it
Categorii: Forumul Roman, Italia, Roma
Lasati un comentariu