Palmarola este situata in Arhipelagul Insulelor Pontine din Marea Tireniana, la 10 km de cea mai mare dintre acestea, Insula Ponza.
Denumirea insulei vine de la palmierul pitic (palma nana) care creste spontan pe teritoriul ei, fiind singurul tip de palmier de origine europeana. In antichitate insula se numea Palmaria.
Insula este rezervatie naturala si este locuita doar in perioada de vara, cand locuitorii din insula invecinata, Ponza, se retrag in casele tip grota, sapate in stanca. Alte constructii pe insula sunt doua restaurante si o vila a surorilor Fendi.
Unchiul Giuseppe
Intr-o vreme, Palmarola avea un singur locuitor. Este vorba de Giuseppe Tagliamonte, supranumit “O’ Francese” (Francezul), fiindca traise peste 30 de ani in Franta. Cand l-a biruit dorul de casa, s-a intors in insula in care se nascuse, Ponza, dar cea mai mare parte a timpului ii placea sa o petreaca pe Insula Palmarola, nelocuita, impanzita de tufisuri mediteraneene, cu capre si iepuri salbatici. Era locul unde isi petrecea verile impreuna cu tatal sau atunci cand era copil. Pe atunci pe insula erau cativa locuitori care cresteau animale si legume si faceau schimb de produse cu pescarii. Asa ca, desi nu mai ramasese nimeni pe insula, Francezul s-a hotarat sa isi construisca o casuta din resturi de materiale gasite pe insula si din caramizi facute cu nisip, apa de mare si putin ciment. Fiindca sotiei lui nu-i placea sa locuiasca pe insula pustie, a transformat casa intr-un mic restaurant pentru turistii care veneau acolo vara. Meniul era unul foarte saracacios: paste cu rosii, omleta si salata de rucola. Daca cineva cerea o cafea, sotia Francezului spunea ca dureaza putin pana curata expresorul. Si clientii descurajati renuntau. Cateva veri, Giuseppe a gazduit tineri din Ponza in casuta lui si le-a cerut in schimb sa il ajute sa construiasca pe una din stancile insulei o capela dedicata lui San Silverio, protectorul insulei. Capela mai exista si astazi.
In anii ’60, o familie tanara cu doi copii, venita sa-si petreaca vacanta in casuta Francezului, a decis sa ramana acolo pentru totdeauna. Unchiul Giuseppe si sotia lui imbatranisera, si aveau nevoie de cineva care sa ii ajute. Dupa moartea lui, tinerii au cumparat restaurantul si i-au pastrat pana in prezent denumirea “O’ Francese”, in memoria unchiului Giuseppe. Asa ca turistii adusi cu vaporul din Ponza gasesc si acum pe plaja di Cala del Porto un loc unde sa stea la umbra si sa se racoreasca.
Pe insula nu exista semnal telefonic, curent electric (doar un generator), iar apa potabila este foarte pretioasa.
Palmarola este un paradis si pentru amatorii de scufundari. In apele sale pot fi vazute multe specii marine si resturile unei nave scufundate in al Doilea Razboi Mondial.
Potrivit faimosului oceanograf si explorator francez Jacques-Yves Cousteau, Palmarola este una dintre cele mai frumoase insule din Marea Mediterana.
http://www.palmarola.org/
http://www.italia.it/
