Arhiva categoriei » Italia «

Statuile de pe Domul din Milano

Domul din Milano a fost construit si reconstruit vreme de cateva secole, din 1386 si pana in 1892. Este o catedrala gotica, inchinata Sfintei Nascatoare de Dumnezeu (Santa Maria Nascente) si este al treilea edificiu romano-catolic ca marime din Italia.
La exterior, Domul este decorat cu circa 3400 de statui si busturi, sculptate in marmura de Candoglia, extrasa din zona Lacului Maggiore. Acelasi material a fost folosit incepand din 1386 pentru constructia intregului edificiu. Blocurile de marmura erau transportate pe apa (pe raurile Toce si Ticino) pana la Naviglio Grande, canalul care traversa orasul si care se deschidea intr-un lac in apropierea Domului.
Statuile uzate sunt adapostite intr-un depozit special din oras, unde se fac si lucrari de restaurare a acestora. Marmura de Candoglia, de culoare alb – rozaliu sau gri deschis, are o structura poroasa si este usor afectata de conditiile meteo si de poluare. De aceea Domul este intr-o permanenta restaurare.
Cea mai faimoasa dintre statui este cea a Sfintei Maria, La Madonnina, considerata un simbol al orasului. Este situata la 108 m inaltime si prin traditie nici o alta cladire din oras nu ar trebui sa o depaseasca. Dar intre timp au fost construite mai multe cladiri care nu respecta aceasta regula: Pirellone, Palazzo Lombardia sau Torre Isozaki. Prin urmare, pe acoperisul fiecareia dintre aceste cladiri a fost asezata cate o copie a Madonninei. Faimoasei statui i-a fost dedicat si un cantec in dialectul milanez, “O, mia bella Madunina“, scrisa in 1935 de Giovanni D’Anzi.
Pe fatada Domului se afla o alta statuie, numita “Noua lege”, realizata de Camillo Pacetti in 1810. Exista o ipoteza potrivit careia faimoasa Statuie a Libertatii din America, facuta 60 de ani mai tarziu, ar fi fost inspirata de aceasta. Sculptorul francez care a realizat statuia americana, Frederic Bartholdi, ar fi avut ocazia sa o observe fie in calatoriile lui in Italia, fie din imaginile cu operele lui Pacetti care in epoca respectiva circulau in toata Europa.
Th. Gautier nota in jurnalul sau de calatorie in Italia ca “statuile Domului ar putea constitui populatia de marmura a unui mare oras.”

Terasele si acoperisul Domului sunt accesibile pe scari (pret bilet 8 euro) sau cu liftul (pret bilet 13 euro). Programul poate fi consultat online.

http://www.duomomilano.it/en/

 

Muzeul Egiptean din Torino

Muzeul Egiptean din Torino este considerat, prin valoarea exponatelor sale, cel mai important muzeu egiptean din lume dupa cel din Cairo.

A fost infiintat in 1824, cand regele Sardiniei, Carol Felix, a achizitionat o ampla colectie de opere egiptene de la Bernardino Drovetti. Acesta din urma, originar din Piemonte, l-a urmat pe Napoleon Bonaparte in multe din campaniile sale militare si pentru meritele sale a fost numit consul al Frantei in Egipt. Datorita prieteniei cu regele egiptean, Drovetti a reusit sa transporte in Europa peste 5.000 de obiecte, printre care statui, papirusuri, sarcofage, mumii, amulete si obiecte din viata cotidiana. Adaugand la acestea colectii care apartineau Casei Savoia, Carol Felix a intemeiat primul muzeu egiptean din lume. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, directorul muzeului, egiptologul Ernesto Schiaparelli, a condus personal cateva campanii de sapaturi arheologice in Egipt, care au condus la imbogatirea colectiei din Torino. 
Ultima achizitie importanta a Muzeului este templul din Ellesija, daruit Italiei de Republica Araba Egipteana in 1970, pentru suportul tehnic si stiintific in campania de salvare a monumentelor nubiene, amentinate de constructia marelui baraj din Assuan.
Egiptologul francez Jean-François Champollion, cel care a reusit sa descifreze hieroglifele folosind inscrisurile de pe piatra din Rosetta, spunea ca “drumul spre Memfis si Teba trece prin Torino”.
In 2013, Muzeul Egiptean din Torino a fost inclus de cotidianul britanic “The Times” pe lista cu cele mai importante muzee din lume.
Muzeul este dotat si cu o biblioteca, spatii de restaurare si de studiu ale mumiilor si papirusurilor, iar din iunie 2015 participa la o expeditie arheologica internationala in Egipt. 

Program de vizitare
Lunea: 09:00 – 14:00
Marti – Duminica: 09:00 – 18:30
Pretul unui bilet: 13 euro (biglietteria.museitorino.it)
Adresa: Via Accademia delle Scienze, 6, 10123 Torino
www.museoegizio.it
www.italia.it

Categorii: Italia, Torino  Un comentariu

Abatia Morimondo

Abatia Morimondo este o abatie cisterciana situata la cativa kilometri de Milano, in localitatea Morimondo. Denumirea deriva din latina, de la moritur mundus, adica mort pentru lucrurile lumesti.
A fost infiintata in 1182 de un grup de calugari de la Abatia Morimond din Franta. Acestia au ales un loc in care sa existe ape curgatoare (pentru cultivarea terenului si cresterea animalelor) si o padure (lemnul fiind folosit pentru incalzire, pregatirea hranei si realizarea constructiilor). Urmand Regula Sfantului Benedict (540), comunitatea era formata din doisprezece calugari condusi de un abate. 
In afara de a se ruga, fiecare membru al comunitatii monahale avea si un rol activ, care varia saptamanal. De exemplu, acela de ajutor la bucatarie. Dieta calugarilor cistercieni era simpla. In bucataria manastirii se pregateau mancaruri pe baza de legume si verdeturi, se facea paine si branza. Langa bucatarie se afla Refectorium-ul (sala de mese) care prin asezarea meselor si prezenta unui amvon recrea spatiul unei biserici.
In Scriptorium calugarii pregateau pergamente din piele de oaie pe care faceau transcrieri. Scrierile cisterciene erau caracterizate de un stil sever, fara inflorituri, cu minime decoratiuni sobre ale literelor initiale, stil care era acelasi in toata Europa, indiferent de moda vremii.
In Armarium (biblioteca) se studiau textele sacre: Evangheliile, Regula Sfantului Benedict, scrierile Parintilor Bisericii. In Infirmarium erau ingrijiti calugarii bolnavi, iar in Hospitum erau gazduiti pelerinii.
Abatia din Morimondo, ca si alte abatii benedictine, avea in zonele invecinate (nu mai departe de o zi de mers) si ferme (Grangia) foarte bine organizate. Acestea erau imprejmuite cu ziduri si dispuneau de locuinte, capela pentru rugaciune si depozite pentru utilaje si recolte. Aceste mici comunitati s-au dezvoltat ulterior in sate. 
Asezata la granita dintre Pavia si Milano, abatia a fost afectata vreme de un secol de luptele pentru suprematie dintre cele doua orase. In 1237 pavezii au pradat manastirea, iar calugarii au fost nevoiti sa se refugieze in abatiile din vecinatate. In momentele de maxima prosperitate abatia adapostea 50 de calugari si dispunea de 3.200 de hectare de terenuri agricole si paduri. Ultimul calugar cistercian al abatiei a murit in 1843. 
Dupa o perioada de abandon, in 1950 arhiepiscopul din Milano a incredintat manastirea Oblatilor Sfintei Fecioare Maria.
Programul de vizitare poate fi consultat pe site-ul abatiei.

www.abbaziamorimondo.it
www.comune.morimondo.mi.it

Gradina Botanica Brera

Gradina Botanica Brera, desi situata in centrul orasului Milano, in curtea Palatului Brera, este o mica oaza de liniste pentru orice vizitator.
A fost deschisa in 1774 din vointa imparatesei Maria Tereza de Austria, impreuna cu Observatorul Astronomic, situat in Palatul Brera. Institutia avea finalitate didactico-stiintifica pentru studentii de la medicina si farmacie.
Actualmente gradina apartine Universitatii din Milano.
Printre exemplarele cele mai frumoase din Gradina Botanica Brera se numara doi gingko biloba (printre cei mai vechi din Europa), un tei de 40 de metri si un nuc de Caucaz. Cei doi ginkgo biloba au fost adusi din China in 1775, la un an de la infiintarea gradinii. Unul dintre arbori este mascul si produce polen, iar celalalt este femela si face fructe. Diferentierea pe sexe este o particularitate a acestui tip de arbore. De asemenea, gingko biloba este una dintre cele mai vechi plante de pe Terra, fiind gasite fosile de acum 250 de milioane de ani.
Din 2013, este facilitata si vizita persoanelor nevazatoare care, prin diseminarea a mii de senzori in spatiul gradinii si cu ajutorul unui baston special, au posibilitatea sa perceapa mai bine spatiile, parfumurile si zgomotele care caracterizeaza viata gradinii botanice. 
Intrarea este libera, iar programul de vizitare variaza in functie de anotimp.

http://www.grandigiardini.it
http://www.brera.unimi.it

Verona

Verona, faimoasa in toata lumea datorita tragediei shakesperiene “Romeo si Julieta”, a fost declarata patrimoniu al umanitatii de UNESCO pentru structura urbana si arhitectura care inglobeaza 2000 de ani de istorie. Fondata in secolul I i.Hr., a cunoscut o perioada de inflorire sub domnia familiei Scaglieri, iar vreme de trei secole a facut parte din mareata Republica Venetiana. Situata inca din timpul romanilor in punctul de intalnire a celor patru strazi principale, Verona este si astazi un important nod geografic si stradal.

De vazut la Verona:

  • Arena – este a treia ca marime in Italia, dupa Colosseumul din Roma si Amfiteatrul din Capua. A fost construita de romani in secolul I si vreme de peste 400 de ani a fost locul bataliilor cu gladiatori, “painea si circul” romanilor. Amfiteatrul a inceput sa se degradeze dupa ce imparatul Honorius a interzis luptele cu gladiatori, iar o vreme veronezii l-au folosit drept sursa de materiale de constructii pentru palatele din jur. De abia in Renastere a fost renovata de venetieni si de atunci arena a fost folosita ca loc de spectacole. In fiecare vara este organizat Festivalul Liric, faimos in toata lumea. Arena dispune de 22.000 de locuri, un bilet fara loc la un concert costand in jur de 30 de euro.
  • Casa Julietei – unul dintre locurile cele mai frecventate de turisti. Desi Shakespeare nu a fost niciodata la Verona, iar Romeo si Julieta sunt doar personaje literare, faima operei a atras dintotdeauna multi vizitatori. Prin urmare, primaria a cumparat casa familiei Dal Capello din Verona, declarand-o, si datorita similitudinii de nume, casa familiei Capuleti. Si astfel s-a nascut una dintre cele mai mari atractii turistice din oras.
  • Domul Santa Maria Matricolare – o imbinare de stil romanic si gotic. Altarul a fost pictat de Tiziano.
  • Basilica di San Zeno – este considera una dintre cele mai frumoase biserici romanice din Italia. Este dedicata Sfantului Zeno, protectorul orasului Verona. Atractia principala este altarul realizat de Andrea Mantegna. O parte din picturile bisericii au fost duse de Napoleon la Luvru.
  • Piazza delle Erbe – a reprezentat dintotdeauna centrul animat al Veronei. De obicei in piata sunt tarabe cu legume si fructe proaspete si chioscuri cu suveniruri. Este marginita de unele dintre cele mai frumoase palate din oras. 
  • Torre dei Lamberti si Palatul Primariei – din turn se pot admira cele mai frumoase privelisti ale orasului. Palazzo del Comune a fost construit in 1193 si este considerat cel mai vechi sediu al unei primarii din Italia. Initial dispunea de patru turnuri impozante, astazi nemaiexistand decat Torre dei Lamberti.
  • Ponte Scagliero – traverseaza fluviul Adige si are 120 metri. Este prevazut cu creneluri, nu pentru a se apara de inamici, ci a fost realizat de familia Scaglieri pentru a-si asigura o scapare sigura in cazul unei rascoale a veronezilor. Distrus partial de bombardamentele germane in al Doilea Razboi Mondial, a fost refacut in 1951, cu bucati recuperate din fluviu.
  • Ponte Pietra – este unul dintre cele mai vechi poduri din Verona. Se considera ca in acest loc exista un pod de lemn inca de la intemeierea orasului. Si Ponte Pietra a fost distrus de soldatii germani in timpul retragerii, dar a fost reconstruit in forma originala in 1959.
  • Piazza Brà – una dintre cele mai mari piete din Europa. Este marginita de cladiri istorice din toate perioadele, incepand din antichitate si pana in prezent, marturii ale istoriei de 2000 de ani a orasului.
  • Castel San Pietro – a fost construit in perioada dominatiei austriece, in varful unei coline, de unde poate fi admirata panorama orasului.

Vinurile din zona Veronei sunt printre cele mai cunoscute din lume: Valpolicella, Bardolino, Prosecco. Tot la Verona a fost creat Pandoro, desertul cu faima internationala. “Pandoro” sau “painea de aur” era rezervata nobililor, singurii care isi permiteau sa amestece faina alba cu zahar si oua. Benito Mussolini, inainte de executia din 1945, a cerut sa manance o felie de Pandoro.

Santa Caterina del Sasso Ballaro

Povestea manastirii Santa Caterina del Sasso Ballaro incepe cu un naufragiu.  In secolul al XII-lea, un negustor bogat, Alberto Besozzi, a fost surprins de o furtuna in timp ce traversa Lacul Maggiore si a scapat cu viata printr-un miracol. Intamplarea l-a facut sa isi schimbe definitiv viata si sa se retraga intr-o grota de pe malul lacului, pentru a-si petrece restul zilelor in singuratate si rugaciune. Douazeci de ani mai tarziu, zona este lovita de o epidemie de ciuma, iar locuitorii din Arolo cer interventia pustnicului pentru interventia divina si in schimbul ajutorului primit inalta o capela dedicata Sfintei Ecaterina din Egipt. Dupa moartea sa, Alberto Besozzi din Arolo a fost sanctificat, iar ramasitele lui se pastreaza inca in manastire.

Mai exista o poveste miraculoasa legata de manastirea Santa Caterina del Sasso Ballaro. La inceputul secolului al XVIII-lea, cateva bucati greoaie de stanca s-au prabusit peste cladire, facand, printr-o minune, doar pagube minore. Mai mult, timp de doua secole, pana in 1910, stancile au ramas suspendate deasupra cupolei. De aici si numele manastirii, care s-ar putea traduce “Sfanta Ecaterina a bolovanului saltaret”. Locul in care s-a prabusit stanca mai poate fi vazut inca pe bolta capelei.

Aflata intr-un loc retras pe malul Lacului Maggiore, din curtea manastirii pot fi admirate privelisti incantatoare ale lacului si insulelor din jur. Lacul Maggiore, denumit de romani “Verbanus lacus”, este al doilea ca marime din Italia, dupa Lacul Garda.

www.santacaterinadelsasso.com/en
www.eremodisantacaterina.it/

Reggio Emilia

Reggio Emilia face parte din regiunea Emilia-Romagna, fiind situat in Campia Padului din nordul Italiei.
Orasul este asezat de-a lungul vechiului drum roman Emilia, care lega Piacenza de Rimmini. Alaturi de Parma, este locul de nastere a faimosului tip de branza Parmigiano Reggiano. Reggio Emilia este denumita si “orasul tricolorului” deoarece aici a fost conceput si expus pentru prima data steagul italian, la 7 ianuarie 1797. In amintirea acestui eveniment ramane Sala Tricolorului (actualmente sala de consiliu a primariei), proiectata in 1774 de Ludovico Bolognini, loc simbolic pentru oras, dar si pentru Italia.
Este considerat printre orasele italiene cu cea mai buna calitate a vietii.
Piata centrala a orasului este Piazza Prampolini sau Piazza Grande, unde se inalta Domul, constructie romana din 857, restaurata in secolul al XV-lea dupa canoanele epocii, dar si Primaria orasului.
Un alt monument reprezentativ este Basilica della Beata Vergine della Ghiara, impodobita cu fresce executate in secolul al XVII-lea de unii dintre cei mai faimosi artisti emiliani: Ludovico Carracci, il Guercino, Luca Ferrari. Pe o placa de marmura din catedrala este mentionat un miracol petrecut in 1596, cand un tanar surdo-mut din nastere s-a insanatosit in timp ce se ruga in fata unei picturi a Sfintei Maria realizata de Bertone.
Piazza San Prospero este legata de piata centrala printr-o stada cu porticuri, Via del Broletto. Aici se inalta biserica dedicata in 997 episcopului Prospero, protectorul orasului. In fiecare miercuri si vineri dimineata piata devine un loc foarte animat, fiind locul de desfasurare a targului traditional.
Pe langa operele arhitecturale istorice, in oras pot fi admirate si constructii moderne. In ultimii ani, arhitectul spaniol neofuturist Santiago Calatrava a realizat I Ponti, trei poduri sub forma unor arcuri inalte albe, care sunt poarta de intrare in oras. Pe langa acestea, arhitectul a inaugurat in 2013 si cladirea ultramoderna a garii: la Stazione di Alta Velocità Mediopadana, o structura cu forma sinusoidala din otel vopsit in alb si sticla.

Vizita virtuala in Reggio Emilia: http://www.girareggio.it/
http://turismo.comune.re.it

Ischia – Giardini Poseidon

Giardini Poseidon Terme este un parc termal din Insula Ischia, situat in micul golf Citara, cunoscut  inca din vremea romanilor pentru apele sale terapeutice.
Se povesteste ca gigantul Typhon, revoltandu-se impotriva lui Zeus, a fost inchis de acesta in maruntaiele Muntelui Epomeo din Insula Ischia. Dupa secole de izolare, Typhon o implora pe zeita Venus sa ceara iertare in numele sau de la Zeus. Atunci cand lacrimi fierbinti picura din ochii rebelului pocait, Zeus il iarta si transforma lacrimile sale in izvoare termale.
In Ischia, insula zeului Soare, exista nu mai putin de 103 izvoare termale.
Giardini Poseidon Terme reprezinta un complex de piscine termale cu temperaturi intre 28° C si 38° C, patru grupe de bazine Kneipp, o pisicina pentru inot de 33 metri si doua bazine pentru copii.
Acestea sunt indicate in special pentru tratamentul bolilor osteoarticulare (artrite, artroze, sindrom cervical etc.), bolilor reumatice cronice, parezelor si bolilor aparatului respirator.
In afara bailor termale, in interiorul parcului mai exista o sauna naturala sapata in piatra vulcanica (tuf) si o baie japoneza, cu apa calda si rece pentru stimularea circulatiei membrelor inferioare.

Pretul unui bilet pentru o zi: 32 euro

http://www.giardiniposeidonterme.com
http://www.italia.it/it/idee-di-viaggio/sport-e-benessere/ischia-i-parchi-termali.html

 

Procida, insula din “Il Postino”

Procida, mai putin faimoasa decat invecinatele Ischia si Capri, este o insula cu un farmec aparte. Mica, seducatoare, cu case pastelate inghesuite unele peste altele deasupra marii, misterioasa, insula pare o uriasa cetate-nava in partea apuseana a Golfului Napoli.
Numita Proceta in dialectul napoletan, face parte din arhipelagul Insulelor Flegree alaturi de Capri si Ischia. A fost deseori aleasa de regizori ca fundal pentru capodopere cinematografice (“Il Postino” cu Massimo Troisi si “The Talented Mr. Ripley”, cu Matt Damon). De origine vulcanica, avand o suprafata de 3.7 km patrati, este legata de micuta Insula Vivara printr-un pod. Aceasta din urma este nelocuita si a fost declarata rezervatie naturala.
In vremurile antice, Procida a fost colonizata de greci, iar mai apoi de romani, care au construit aici vile de vacanta. Poetul latin Iuvenal spunea intr-una din Satirele sale ca Procida este un loc potrivit pentru vacantele solitare si linistite.
Terra Murata a fost inima insulei in perioada medievala si este situata in punctul cel mai inalt al acesteia: o stanca de tuf vulcanic la 91 metri deasupra marii. Edificiul care domina Terra Murata este Palazzo d’Avalos, construit la 1500 de familia D’Avalos, guvernatorii insulei pana in sec. al XVIII-lea. Abbazia di San Michele a fost si este centrul religios al inslulei. “Procida nu este doar un triumf al soarelui si al luminii. Are, ca oricare alt loc, povestea sa impletita de vanturi, mare si credinta. Abbazia San Michele este marturia sacra a acestui trecut si ocazie pentru a te apropia de Dumnezeu.” (Monseniorul Luigi Fasanaro). Arhanghelul Mihail este considerat protectorul insulei. In Via del Borgo poate fi admirata o locuinta tipica procidana, sapata in tuf vulcanic, desfasurata pe trei nivele si cu scari exterioare pentru accesul la etaje. Terra Murata este o zona linistita, cu locuinte pitoresti, iar din punctele panoramice se poate vedea Insula Capri.
Marina Corricella este cea mai veche asezare din Insula Procida. Este un loc foarte linistit, accesibil doar de pe mare sau pe picioare, pe una dintre cele patru stradute cu trepte (gradinate). Casele pescaresti ale acestui sat par sa abia fiecare alta culoare, intensa atunci cand este luminata de soare, ori tocita de aerul sarat al marii. Marinarii si pescarii aveau obiceiul de a-si colora casele diferit pentru a le putea deosebi usor de pe mare, atunci cand se apropiau de casa. In micul port se gaseste Barul “Il Postino”, unde au fost filmate cateva scene de exterior din filmul omonim cu Massimo Troisi si Philippe Noiret. Interiorul de epoca al barului in care Mario Ruoppolo se indragosteste de Beatrice (Grazia Maria Cucinotta) a fost recreat in studio. Corricella a fost folosita drept cadru si pentru filmul “The talented Mr. Rippley”, Piazza dei Martiri fiind folosita drept piata centrala a oraselului Mongibello din film.
Pe insula sunt amenajate numeroase plaje, doua dintre acestea fiind cele mai cautate: Chiaiolella si Pozzo Vecchio (sau Spiaggia del Postino).

www.lalocandadelpostino.com
www.italia.it