Arhiva categoriei » Italia «

Torino

Torino este unul din cele mai mari orase din nordul Italiei, centrul administrativ al regiunii Piemonte si unul dintre cele mai faimoase orase baroce din Europa.
Orasul este traversat de fluviul Pad si se intinde nu departe de poalele Muntilor Alpi, vizibili in zilele senine.
Zona a fost locuita din vremuri stravechi de populatia de origine celtica a Taurinilor, iar mai tarziu a fost cucerita de romani care au intemeiat o tabara militara, Castra Taurinorum. Planul stradal actual pastreaza inca structura militara romana, cu strazi care se intersecteaza in unghiuri drepte.
Este orasul in care au luat viata o multime de simboluri “made in Italy”: cafeaua espresso, ciocolata gianduja, Martini, masinile Fiat. 

De vazut la Torino:

  • Mole Antonelliana – a fost proiectata in 1823 de Alessandro Antonelli si este considerata simbolul orasului. Adaposteste Muzeul National al Cinematografului. Cu ajutorul unui lift panoramic se poate ajunge pana la 85 m (din cei 167 m ai constructiei), de unde poate fi admirat intreg orasul.
  • Piazza Castello – adevaratul nucleu al orasului, a fost proiectata in 1584 de arhitectul Ascanio Vitozzi. Aici se intersecteaza cele patru artere principale ale orasului: Via Roma, Via Pietro Micca, Via Po si Via Garibaldi, una dintre arterele pietonale cele mai lungi din Europa. Piazza Castello este marginita de Palazzo Reale, resedinta regelui de Sardinia, apoi a regelui Italiei, de Palazzo del Governo (astazi sediu al prefecturii orasului), de Biblioteca Regala, care adaposteste faimosul autoportret al lui Leonardo da Vinci, si de Palazzo Madama. Acesta din urma este sediul Muzeului de Arta Antica care numara printre capodopere “Portret de barbat” de Antonello da Messina si un codex miniat de Jan Van Eyck.
  • Muzeul Egiptean – primul muzeu egiptean din lume si al doilea ca importanta dupa cel din Cairo. Egiptologul francez Jean-François Champollion, cel care a descifrat tainele hieroglifelor, spunea ca “drumul spre Memfis si Teba trece prin Torino”.
  • Catedrala Sfantul Ioan Botezatorul (Duomo San Giovanni) – care adaposteste faimosul giulgiu din Torino (“la Sacra Sindone”), expus vizitatorilor doar cu ocazii speciale.
  • Castello si Parco Valentino – Parcul Valentino, conceput de un peisagist francez in secolul al XVIII-lea, adaposteste Castelul Valentino, resedinta a Casei de Savoia, inclusa in patrimoniul UNESCO. In acest parc se afla o alta atractie turistica a orasului: Borgo Medievale, reproducerea fidela a unui targ din secolul al XV-lea, cu case fortificate, botegi, stradute si un mic castel.

Printre felurile de mancare tipice se numara: tajarin, un tip de paste proaspete cu trufe albe sau ragù de maruntaie; branza robiola; bagna caôda, un sos cu ulei, usturoi si ansoa, servit cu legume proaspete sau fierte; bonèt, o budinca de cacao cu biscuiti amaretti; cicolata gianduja (ciocolata cu alune de padure, dupa o reteta economica inventata secolul al XIX-lea, cand cacaua era scumpa si greu de gasit). Dintre vinurile piemonteze cele mai cunoscute se numara Barolo, Dolcetto si Moscato.

Categorii: Italia, Torino  3 comentarii

Tivoli: Villa Adriana

Villa Adriana (Tivoli) a fost construita intre 117 si 134 d.Hr. de Hadrian (Publius Aelius Hadrianus), nascut cel mai probabil in apropierea Seviliei (Spania), pe 24 ianuarie 76 d.Hr.; a fost adoptat de imparatul Traian, varul tatalui sau, si i-a succedat la tron in 117 d. Hr.
Pentru a putea realiza un complex grandios, imparatul Hadrian a decis sa mute resedinta in afara capitalei, alegand un teritoriu inconjurat de verdeata si impanzit de ape, la poalele Muntilor Tiburtini, in apropiere de Tivoli.  Vila si dependintele ei erau distribuite pe o suprafata de 120 hectare, astazi fiind vizitabile doar aproximativ 40.
Despre imparatul Hadrian se spune ca era pasionat in mod deosebit de arhitectura, careia i s-a dedicat personal.
In 117, sub impresia lungilor calatorii prin provinciile care alcatuiau vastul sau imperiu, Hadrian concepe si incepe realizarea noii sale resedinte, Villa Adriana. Tibur, zona aleasa, se afla la o distanta de doua ore de capitala. Imparatul si-a dorit sa reproduca aici cate ceva din fiecare loc care il impresionase. Ansamblul cuprindea zone rezidentiale, terme, pavilioane, teatre, gradini. Accesul la ele se facea si printr-o retea complexa de tuneluri subterane, pentru rapiditate si pentru a nu deranja linistea oaspetilor.
Printre edificiile care impresioneaza si astazi se numara Teatrul Maritim, un edificiu circular cu diametrul de 43m, care are in centru un pavilion inconjurat de un canal cu apa, dand impresia unei insule inconjurate de apa si de liniste. Imprejurul canalului circular se desfasurau dormitoarele regale, cu vedere spre mica insula. 
O alta constructie impresionanta este un Canopus, cuprinzand o pisicina marginita de coloane cu arcade si statui in stil elin, dar si un Templu al lui Serapis, amenajat ca o grota cu jocuri de apa si decorata cu sculpturi egiptene si statui care aminteau pe Antinous, iubitul sau grec, care murise inecat in apele Nilului.
In timpul lui Hadrian au fost construite la Roma si Pantheonul, peste un mai vechi templu al lui Agrippa, si Castelul Sant’Angelo, initial destinat sa fie mormant al imparatului, dar mai tarziu transformat in fortareata de Statul Papal.
 In 1999 Villa Adriana a fost declarata monument UNESCO, fiind considerata o capodopera a artei antice din zona Mediteranei si sursa de inspiratie si de studiu pentru arhitecti incepand din Renastere si pana in secolul XX.
Villa Adriana este legata si de amintirea scriitoarei franceze Marguerite Yourcenar, care i-a dedicat imparatului un roman filosofico-istoric, “Memoriile lui Hadrian” (1951), alcatuit ca o lunga scrisoare a lui Hadrian care Marcus Aurelius, in care isi povesteste viata si pasiunea pentru Antinous. Marguerite Yourcenar a vizitat Villa Adriana intr-una din numeroasele sale calatorii in Italia pe cand a avea doar 21 de ani si, impresionata de loc si de povestile lui, a decis sa scrie un roman, pe care il va finaliza 20 de ani mai tarziu.

http://www.villaadriana.beniculturali.it/
http://www.villa-adriana.net/

 

Castelul Aragonez din Ischia

Castelul Aragonez din Ischia se inalta pe o mica insula de origine vulcanica, legata de versantul oriental al Insulei Ischia printr-un pod de piatra lung de 220 m.
Prima fortareata a fost construita in 474 i.Hr. de Hiero I din Siracuza, venit in ajutorul cumanilor in razboiul impotriva tirenienilor. Dupa castigarea bataliei, Hiero I a primit drept recompensa insula Ischia si castelul. In 315 a.C., romanii au fondat la Ischia cetatea Aenaria si cel mai probabil au folosit castelul ca fort de protectie. In secolele succesive insula a fost atacata de vizigoti, vandali, ostrogoti, arabi etc. In 1301, vulcanul Epomeo de pe insula a erupt si foarte multi locuitori s-au refugiat pe stanca inalta de 113m pe care era construit castelul. In 1441, Alfonso de Aragon a reconstruit castelul si l-a legat de insula printr-un pod. Locuitorii din Ischia si-au gasit din nou refugiu in castel, de data asta din cauza incursiunilor piratilor.  La sfarsitul secolului al XVI-lea, pe stanca locuiau 1892 de familii si existau 13 biserici. Cand amenintarile piratilor au trecut, ischitanii si-au construit locuinte in zone mai accesibile si mai fertile ale insulei. Castelul a fost folosit de Ferdinand I, rege de Napoli, drept inchisoare politica. In 1860, o data cu sosirea lui Garibaldi la Napoli, insula Ischia s-a unit cu Regatul Italiei.

Accesul in castel se face printr-un tunel sau cu ajutorul unui lift modern. Este deschis tot timpul anului, de la 9.00 pana la apus.
Pretul unui bilet: 10 euro. 
Vizita dureaza aproximativ o ora jumatate. De-a lungul traseului exista doua cafenele si o librarie.

Atractii de la Castelul Aragonez:

  • Chiesa dell’Immacolata (secolul XVIII)cupola ei domina intregul castel si ofera o vedere spectaculoasa spre Ischia Ponte. Actualmente in spatiul ei sunt organizate expozitii temporare de pictura si sculptura.
  • Convento delle Clarisse – manastirea adapostea maici provenind din familii de nobili care le trimiteau din copilarie la manastire pentru a evita instrainarea averilor prin casatorie. In subteran se afla o camera mortuara, cu scaune sculpate in piatra, insiruite de-a lungul peretilor, pe care erau asezate corpurile neinsufletite ale maicutelor pana la descompunerea totala. Scheletele erau apoi depuse intr-un osuar. In fiecare zi, maicutele coborau in camera mortuara pentru a se ruga si pentru a medita la efemeritatea vietii terestre.
  • Cattedrale dell’Assunta – distrusa de tunurile englezilor in 1809, ruinele ei se conserva inca; in spatiul semideschis, fara acoperis se organizeaza concerte de muzica clasica si seri de lectura. Cripta catedralei conserva o serie de fresce foarte frumoase, in stilul scolii lui Giotto. 

Harta Insulei Ischia: http://www.italyguides.it

www.castelloaragoneseischia.com

Parcul La Mortella – Ischia

Parcul La Mortella din Insula Ischia a fost creat, incepand din 1956, de Susana Walton, sotia muzicianului William Walton, unul dintre cei mai mari compozitori englezi din secolul al XX-lea. Cei doi, stabiliti pe Insula Ischia din 1949, au apelat la ajutorul faimosului arhitect peisagist britanic Russell Page, care era un mare admirator al muzicii lui W. Walton si care a proiectat partea inferioara a gradinii, numita Valea.
Lady Walton, de origine argentiniana si pasionata de gradinarit, a dat parcului un aer exotic si pitoresc, introducand multe plante tropicale si colectii botanice pretioase. Vreme de 50 de ani, aceasta a colectionat plante din toate colturile lumii, gasind pentru fiecare locul ideal in cadrul parcului. Era o gradinareasa desavarsita, ocupandu-se presonal de ingrijirea plantelor. Lady Walton isi dorea sa amenajeze unloc intim, darinacelasi timp intens, in care sotul ei sa poate gasi inspiratia muzicala.
Partea superioara a parcului, numita Colina (Collina di Zaro), a fost proiectata de ea insasi si este o gradina insorita, tipic mediteraneana, care ofera panorame superbe asupra Golfului Forio. Pe Colina se afla Stanca lui William, unde a fost depusa cenusa compozitorului.
Fundatia William Walton, infiintata dupa moartea compozitorului (1983), administreaza actualmente parcul si organizeaza in fiecare an numeroase evenimente muzicale, menite sa incurajeze studiul si iubirea pentru muzica clasica.
Parcul La Mortella a fost ales “Cel mai frumos parc din Italia” in 2004.
Program de vizitare: de la Paste pana in noiembrie, in fiecare marti, joi, sambata si duminica, de la 9.00 la 19.00.
Pretul unei bilet: 12 euro

www.lamortella.org
www.visitischia.com/en/giardini-la-mortella.html
www.italia.it/en/media/video/ischia-the-la-mortella-gardens.html

Abatia San Magno

Abatia San Magno este situata in orasul Fondi din provincia italiana Latina.
Locul in care a fost ridicata manastirea a fost teatrul unuia dintre cele mai sangeroase episoade ale persecutiei crestinilor din vremea imparatului Decius. Dupa edictul din 250, care le cerea sa isi schimbe religia sau sa moara, multi crestini se refugiasera in aceste locuri, ascunzandu-se pe Muntele Arcano. Atunci cand au fost descoperiti, au ales sa moara. Papa Grigore I cel Mare povesteste cum mai tarziu, in 522, a fost ridicata aceasta manastire pentru a comemora pe San Magno, ucis impreuna cu calugarul egiptean San Paterno si alti 2597 de crestini.
Manastirea a depins de benedictinii de la Montecassino sau, mai tarziu, de cei de la Manastirea Monte Oliveto (Siena) pana la inchiderea ei, in 1807. In ultimii ani insa, Regiunea Lazio a achizitionat si restaurat complexul monastic si l-a incredintat Arhidiecezei din Gaeta.
Din structura manastirii fac parte: biserica din epoca medievala, in forma de cruce latina si decorata cu fresce de valoare; biserica renascentista dedicata cultului benedictin; o moara, casa de oaspeti si vase pentru prelucrarea uleiului de masline.

Pe varful Muntelui Arcano, accesibil parcurgand un drum usor, se afla sanctuarul antic Madonna della Rocca. De pe varf pot fi admirate panorama orasului Fondi si Marea Tireniana.

http://www.monasterosanmagno.it/

Categorii: Fondi, Italia  Un comentariu

Novara

Novara este un oras din regiunea italiana Piemonte, aflat la 49 km de Milano si 95 km de Torino. Nu departe de oras se afla si doua dintre lacurile din nordul Italiei: Lago Maggiore (35 km) si Lago d’Orta (40 km).
Orasul este dominat de cupola Bisericii San Gaudenzio si imprejmuit de vechi bastioane (“baluardi”). In centrul istoric pot fi vazute deopotriva cladiri medievale, palate renascentiste si constructii neoclasice. 
Monumentul cel mai cunoscut din Novara este Biserica San Gaudenzio, construita la inceputul sec. al XVII-lea si caracterizata de impunatoarea cupola neoclasica (121 m) proiectata de Alessandro Antonelli, acelasi care a realizat si mult mai faimoasa Molle Antonelliana din Torino.
Tot Antonelli a proiectat si Domul din Novara, o cladire impozanta in stil neoclasic ridicata peste ruinele unei catedrale romanice. In fata Domului se afla Baptiserul, cel mai vechi edificiu din oras, datand din perioada paleocrestina.
Nu departe de Dom se afla Broletto, centrul medieval al orasului, care adaposteste Musei Civici cu o colectie de arta si repere arheologice din istoria Novarei.
Fiind asezata intr-o zona de campie strabatuta de ape, Novara are multe orezarii, lucru reflectat si in bucataria locala. Paniscia este o ciorba cu orez, legume, fasole si carnati. Alta reteta faimoasa este cea a biscuitilor de Novara (Biscottini di Novara), inventati se pare in urma cu cinci secole de maicutele de la manastirile din oras si preferati de scriitorul Gabriele D’Annunzio.
In fiecare an, in Biserica San Gaudenzio se tine Festivalul de Muzica Sacra.

www.piemonteitalia.eu

Abatia Chiaravalle

Abatia Chiaravalle a fost fondata in 1135 de Sfantul Bernard de Clairvaux si apartine ordinului calugaresc cistercian.
Zona in care a fost amplasata era mlastinoasa si necultivata si se afla la cativa kilometri de zidurile sudice ale orasului Milano. Costurile ridicarii ei au fost suportate de milanezi. Din constructia initiala nu s-au pastrat multe vestigii, manastirea actuala fiind ridicata intre 1150 – 1160 peste capela originara. 
Ca si in cazul altor abatii cisterciene, in jurul manastirii s-a dezvoltat o adevarata comunitate, Chiaravalle devenind cu timpul comuna, iar in zilele noastre face parte din aria metropolitana sudica a orasului Milano.
Manastirea este unul dintre primele exemple de arhitectura gotica din Italia. Datorita asanarii terenurilor din jurul ei si sistemelor de irigatii realizate de calugarii care se conduceau dupa indemnul “ora et labora” (“roaga-te si munceste”), zona a devenit una fundamentala pentru dezvoltarea economica a regiunii milaneze.
Frescele si decoratiunile interioare au fost realizate intre secolele XVI – XVII de importanti artisti milanezi, printre care Bernardino Luini si fratii Fiammenghini. Curtea interioara a manastirii a fost construita dupa un proiect al lui Bramante, dar a fost demolata in 1861, in timpul lucrarilor la calea ferata care lega Milano de Genova. Tot Bramante a realizat, la cererea calugarilor, singura sa pictura cunoscuta pe lemn, “Hristos la stalpul infamiei”, care acum se afla la Muzeul Brera din Milano. In perioada Republicii Cisalpine, bunurile manastirii au fost confiscate si o parte din structura ei a fost demolata. Lucrarile de restaurare au inceput in 1893 si de abia in 1952 s-a format o noua comunitate monastica.
Turnul manastirii, poreclit in dialectul milanez Ciribiciaccola, are 56 m si adaposteste un clopot din 1453, actionat si acum cu o sfoara de calugari, care il poreclesc Bernarda, in cinstea sfantului intemeiator.

Abatia poate fi vizitata de martea pana sambata, de la 9:00 la 12:00, iar duminica de la 15:00 – 17:00.

http://www.monasterochiaravalle.it

 

Lodi

Lodi este un oras din regiunea italiana Lombardia, situat pe malurile raului Adda, la 40 km distanta de Milano.
Asezarea a fost intemeiata de celti si se numea Laus, iar mai apoi Laus Pompeia, cand a fost cucerita de romani. In Evul Mediu, in lupta pentru suprematia politica si comerciala, a fost distrusa de milanezi. A fost reconstruita din vointa imparatului roman Federic I Barbarossa si a ramas independenta pana in 1335, cand a cazut sub dominatia dinastiei Visconti. Intre sec. XVI si XIX a fost subordonata, ca si regiunile invecinate, de Spania, Austria si mai tarziu Franta.
Piata centrala a orasului este Piazza della Vittoria, marginita de cladiri inguste, in culori pastelate, cu magazine si cafenele la parter. A fost folosita ca decor in cateva filme italiene (“Gli angeli del male”, in regia lui Michele Placido, comedia “Benvenuti al Nord”), dar si in spoturi comerciale pentru Sky sau Aperol. Touring Club Italiano a numit-o una dintre cele mai frumoase piete italiene, datorita farmecului sugestiv si aspectului foarte bine conservat al cladirilor.
Piata este dominata de cladirea Domului, una dintre cele mai mari catedrale din Lombardia. A fost ridicata in 1160 in stil romanic. In cripta catedralei se afla moastele Sfantului Bassiano, protectorul orasului. Tot aici este adapostit Muzeul de Arta Sacra (pret bilet – 1 euro, intrarea se face din catedrala).
Nu departe de centru, in Piazza Ospitale, se afla Chiesa di San Francesco, construita in sec. al XIII-lea. Fatada are forma de patrat si doua false ferestre bifore care se deschid catre cer.
Chiesa di Santa Maria Madalenna, cu fatada in stil neobaroc, se inalta peste o mai veche constructie din 1162. In interiorul ei se afla un crucifix de lemn facator de minuni din secolul al XV-lea.
http://turismolodi.it/en/

Saronno

Saronno este un oras din nordul Italiei, situat la 30 km de Milano, in regiunea Lombardia.
In Evul Mediu a facut parte din Ducatul de Milano. De altfel, Ludovico Sforza, ducele de Milano, i-a daruit amantei sale domeniile din Saronno. Este vorba de Cecilia Gallerani, cunoscuta pana in zilele noastre datorita portretului facut de Leonardo da Vinci, “Dama cu hermina”.
Printre atractiile turistice din oras se numara:
– Santuario della Beata Vergine dei Miracoli, unde pot fi vazute catreva picturi ale lui Bernardino Luini, unul dintre maestrii scolii renascentiste lombarde;
– 
Chiesa di San Francesco, intemeiata de Sfantul Anton de Padova, in drumul sau catre Varese;
– 
Chiesa dei Santi Pietro e Paolo (1783), care adaposteste un Crucifix ce este purtat in procesiune in fiecare an.
Villa Gianetti, construita la inceputul secolului trecut in stil renascentist lombard. Este situata intr-un parc deschis publicului, pe malul raului Lura.
Orasul a dobandit faima internationala datorita unui produs local, Amaretto di Saronno. Este realizat dupa o reteta locala secreta: se spune ca Bernardino Luini a pictat-o pe Fecioara Maria folosind-o ca model pe o tanara din oras care, in semn de multumire, i-a daruit o bautura parfumata in culoarea ambrei cunoscuta astazi ca di Saronno.