Abatia Morimondo este o abatie cisterciana situata la cativa kilometri de Milano, in localitatea Morimondo. Denumirea deriva din latina, de la moritur mundus, adica mort pentru lucrurile lumesti.
A fost infiintata in 1182 de un grup de calugari de la Abatia Morimond din Franta. Acestia au ales un loc in care sa existe ape curgatoare (pentru cultivarea terenului si cresterea animalelor) si o padure (lemnul fiind folosit pentru incalzire, pregatirea hranei si realizarea constructiilor). Urmand Regula Sfantului Benedict (540), comunitatea era formata din doisprezece calugari condusi de un abate.
In afara de a se ruga, fiecare membru al comunitatii monahale avea si un rol activ, care varia saptamanal. De exemplu, acela de ajutor la bucatarie. Dieta calugarilor cistercieni era simpla. In bucataria manastirii se pregateau mancaruri pe baza de legume si verdeturi, se facea paine si branza. Langa bucatarie se afla Refectorium-ul (sala de mese) care prin asezarea meselor si prezenta unui amvon recrea spatiul unei biserici.
In Scriptorium calugarii pregateau pergamente din piele de oaie pe care faceau transcrieri. Scrierile cisterciene erau caracterizate de un stil sever, fara inflorituri, cu minime decoratiuni sobre ale literelor initiale, stil care era acelasi in toata Europa, indiferent de moda vremii.
In Armarium (biblioteca) se studiau textele sacre: Evangheliile, Regula Sfantului Benedict, scrierile Parintilor Bisericii. In Infirmarium erau ingrijiti calugarii bolnavi, iar in Hospitum erau gazduiti pelerinii.
Abatia din Morimondo, ca si alte abatii benedictine, avea in zonele invecinate (nu mai departe de o zi de mers) si ferme (Grangia) foarte bine organizate. Acestea erau imprejmuite cu ziduri si dispuneau de locuinte, capela pentru rugaciune si depozite pentru utilaje si recolte. Aceste mici comunitati s-au dezvoltat ulterior in sate.
Asezata la granita dintre Pavia si Milano, abatia a fost afectata vreme de un secol de luptele pentru suprematie dintre cele doua orase. In 1237 pavezii au pradat manastirea, iar calugarii au fost nevoiti sa se refugieze in abatiile din vecinatate. In momentele de maxima prosperitate abatia adapostea 50 de calugari si dispunea de 3.200 de hectare de terenuri agricole si paduri. Ultimul calugar cistercian al abatiei a murit in 1843.
Dupa o perioada de abandon, in 1950 arhiepiscopul din Milano a incredintat manastirea Oblatilor Sfintei Fecioare Maria.
Programul de vizitare poate fi consultat pe site-ul abatiei.
www.abbaziamorimondo.it
www.comune.morimondo.mi.it
Adaugati comentariu