Arhiva categoriei » Romania «

Rezervatia de bujori salbatici de la Plenita

Rezervatia de bujori salbatici de la Plenita este situata in Padurea Plenita de langa comuna omonima. Plenita se afla la 60 km de Craiova (la limita cu judetul Mehedinti) si la 16 km de Dunare (loc. Cetate).
Padurea Plenita, situata in nordul Campiei Romane, la granita cu Podisul Getic, este o padure luminoasa, de garnita (Quercus frainetto) si cer (Quercus cerris). Se afla la 3 km de comuna Plenita, la iesirea spre Verbita si Oprisor, si se intinde pe o suprafata de 854 ha. In luna mai infloreste bujorul salbatic romanesc (Paeonia peregrina var. romanica). Ocupa o suprafata compacta de 56 ha, dar este raspandit pe aproximativ jumatate din suprafata padurii.
Bujorul salbatic creste in sud-estul Europei si in Asia Mica. Pe teritoriul tarii noastre este intalnita varietatea “romanica”, specie protejata prin lege inca de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Este raspandita in zonele de ses si de dealuri joase, mai exact in Doborgea, sudul Moldovei, Oltenia si Muntenia. In Oltenia se gaseste, pe langa Padurea Plenita din judetul Dolj, si in Padurea Calugareasca din judetul Olt.
Planta este toxica, mai putin petalele. Floarea este mare, purpurie si are stamine galbene.
Primaria Comunei Plenita organizeaza anual, in a treia duminica din luna mai, Sarbatoarea Bujorului. Din pacate, in aceasta perioada, desi protejata prin lege, poiana cu bujori salbatici este afectata de prezenta unui numar mare de persoane, de masinile parcate printre copaci si de lipsa toaletelor ecologice.

http://plenita.ro
www.bioterapi.ro

Gradina Botanica din Craiova

Gradina Botanica din Craiova a fost infiintata in 1952 sub indrumarea profesorului universitar Al. Buia, atunci cand Parcul “7 Noiembrie – Fantana Jianu” a fost donat Institutului Agronomic din Craiova. Scopul infintarii a fost acela de a servi ca material didactic pentru studentii de la facultatile de agronomie si horticultura din cadrul institutului. Din 2002, gradina poarta numele intemeiatorului ei, Al. Buia.
Gradina Botanica Universitara Craiova are o locatie si la Ranca unde profesorul universitar Marin Paun a amenajat incepand in 1978 o gradina montana, tot pentru uz didactic.
Lacul de 900 m2 este alimentat de paraiasul care porneste de la Fantana Jianu. Aceasta din urma a fost construita la 1800 de boierul Hagi Stan Jianu in mahalaua de la periferia Craiovei de atunci. Era loc de popas pentru carutasi, iar sacagii transportau si vindeau apa de la aceasta fantana in oras. Potrivit traditiei, si haiducul Iancu Jianu ar fi poposit la hanul din apropierea fantanii. Poetul Alexandru Macedonski (1854 – 1920) a copilarit in aceasta zona, casa parintilor sai fiind asezata pe actualul teritoriu al gradinii. In memoria acestuia aproape de intrarea in Gradina Botanica a fost amplasat un bust.
De-a lungul paraiasului pot fi admirati chiparosii de mlastina (Taxodium distichum) care actualmente au circa 40 de ani si sunt originari din America de Nord. Considerat o “fosila vie”, acest tip de arbore traia si la noi, iar din ramasitele lui s-a format o parte din carbunele de pamant exploatat la Petrosani. 

www.gradinabotanicadincraiova.ro
www.monumenteoltenia.ro/fantana-jianu-craiova

Complexul carstic de la Ponoarele

Complexul carstic de la Ponoarele este situat in Podisul Mehedintiului, in apropiere de localitatea Baia de Arama (5 km) si de Tismana (20 km). In anul 2000 a fost declarata arie naturala protejata, facand parte din Geoparcul Platoul Mehedinti.
Din acest complex fac parte Pestera Ponoarele, podul natural denumit Podul lui Dumnezeu, Campul de Lapiezuri si doua lacuri carstice, Zatonul Mare si Zatonul Mic.
Podul lui Dumnezeu, aflat in centrul satului, este un pod natural de piatra format in urma prabusirii unei pesteri. Legenda spune ca in pestera traia un diavol, iar lui Dumnezeu i s-a facut mila de sateni si a prabusit pestera, alungandu-l pe diavol. In fuga lui, a zgariat pamantul cu ghearele si asa s-au format lapiezurile. Podul natural este traversat de soseaua care leaga Baia de Arama de Drobeta Turnu-Severin. Este al doilea pod natural ca marime din Europa (30 m lungime, 13 m latime, 22 m inaltime si 9 m grosime) si singurul din lume deschis traficului rutier.
Pestera Ponoarele sau Pestera Podului, aflata in imediata apropiere a acestuia, poate fi traversata cu ghid si cu echipament adecvat, avand iesire spre Lacul Zatonul Mare. Atunci cand apele lacului cresc, pestera se inunda.
Zatonul Mare este un lac carstic a carui dimensiune variaza de-a lungul anului. Cand se topesc zapezile si in perioadele cu precipitatii multe suprafata lui poate ajunge la 2 km patrati cu adancimea de 20 m. In perioada calda a anului sau cand este seceta poate seca, lasand la vedere un peisaj arid. O legenda locala spune ca Sfantul Nicodim a vrut sa ridice in aceste locuri o manastire, asa cum ii ceruse Dumnezeu, dar satenii i-au pus in traista o gaina si un cutit si l-au acuzat de furt. Sfantul Nicodim a plecat intristat si a blestemat apa Zatonului sa nu adaposteasca niciun peste si sa o inghita pamantul. El si-a ridicat in cele din urma manastirea la 20 km departare, la Tismana. Localnicii din zilele noastre, in semn de pocainta, au inaltat o biserica purtand hramul Sfantului Nicodim de la Tismana. Pictura ei este realizata in stil traditional bizantin de un artist local.
La doar doi kilometri de centrul satului, accesibila pe un drum forestier pietruit, se intinde Padurea de Liliac unde in fiecare an se organizeaza Festivalul Liliacului, de obicei la inceputul lunii mai cand infloreste liliacul.
Clima submediteraneana din aceasta zona favorizeaza dezvoltarea unei flore specifice ( liliacul, vişinul turcesc, mojdreanul, laleaua neagra. Printre speciile faunistice ocrotice de lege se numara: vipera cu corn, scorpionul si broasca testoasa.
www.ponoarele.ro

Ponoarele: Zatonul Mare from Poze de calatorie on Vimeo.

Hohe Rinne: Paltinisul sub zapada

Statiunea Paltinis este situata la 30 km de orasul Sibiu, in Muntii Cindrel (Carpatii Meridionali), la altitudinea de 1.448m.
Initial s-a numit “Hohe Rinne”, dupa numele unui izvor din zona, care poate fi vazut si astazi in apropierea telescaunului. Apoi denumirea a fost schimbata in “Paltinis”, dupa numele unuia din varfurile Muntilor Cindrel si datorita padurilor de paltin din zona.
In 1891, primaria comunei invecinate Cristian a pus la dispozitia Asociatiei Carpatine a Turistilor din Transilvania (Siebenbürgischer Karpathenverein) terenul pentru statiune si materialele de constructie necesare pentru primele cladiri. Asociatia Carpatina a asigurat resursele financiare, primind in schimb dreptul de administrare si utilizare gratuita a cabanelor timp de 50 de ani (intre 1891-1941).
Statiunea a fost inaugurata la 10 iunie 1864, fiind prima statiune montana din Romania. Arhitectura constructiilor din Paltinis a fost inspirata de casele de vacanta din Tirolul austriac. Dintre ele s-au pastrat “Casa de Cura Hohe Rinne” si “Casa Monaco”.  Accesul in Paltinis se facea pe jos, calare, cu carute sau cu omnibuzele statiunii, trase de cai.
Factorul terapeutic principal îl reprezintă climatul alpin cu aer puternic ozonizat, bogat în aerosoli şi radiaţii ultraviolete, recomandat in tratarea asteniilor, a surmenajului fizic si intelectual, a anemiilor, a sechelelor pulmonare, precum si a deficientelor de crestere la copii. 

Paltinis: se topeste zapada from Poze de calatorie on Vimeo.

Primavara la Hobita

Hobita este un sat din comuna Pestisani, judetul Gorj. Se afla la 24 km de Targu Jiu si la 14 km de Tismana. Este satul in care s-a nascut si a copilarit sculptorul Constantin Brancusi.

Hobita este mentionata documentar in secolul al XVI-lea, in vremea domnitorului Neagoe Basarab, cu numele Ohabita. Intr-o alta mentiune se precizeaza ca la 1900 satul avea doua biserici de lemn si 140 ha de stejar, fapt ce a incurajat prelucrarea lemnului. Astfel ca Brancusi s-a nascut intr-o familie si o comunitate in care existau multi mesteri dulgheri de la care a invatat primele taine ale cioplitului in lemn.
Casa memoriala din Hobita nu este cea a copilariei lui Brancusi, aceasta nemaiexistand. Statul roman a cumparat in 1970 de la un localnic, Calistrat Blendea, zis Calistroi, o casa din lemn de stejar specifica regiunii. Casa a fost stramutata pe terenul pe care Brancusi l-a mostenit de la parinti.

In primavara lui 1957, la Paris, Brancusi, simtindu-si sfarsitul aproape, ii marturisea preotului ortodox venit pentru ultima spovedanie ca moare „cu inima trista pentru ca nu ma pot intoarce in tara mea”.

Casa memoriala “Constantin Brancusi” poate fi vizitata de marti pana duminica intre orele 9:00 – 17:00.

www.muzeugorj.ro

Cetatea din Slimnic

Cetatea din Slimnic (Stolzenburg) a fost construita in secolul al XIV-lea pe dealul din satul cu acelasi nume, situat in judetul Sibiu. Localitatea a fost mentionata documentar pentru prima data in 1282. Era un punct strategic important pe vechiul drum care lega Sibiul de Medias.
Denumirea germana “Stolzenburg” inseamna “cetatea mandra”. 
Cetatea era prevazuta cu turnuri de aparare, iar in interiorul ei se afla si o capela gotica, singura care mai poate fi admirata astazi. Aceasta purta hramul Sf. Bartolomeu. Cetatea a fost asediata de nenumarate ori de turci, aruncata in aer partial de austrieci, iar apoi abandonata. A fost insa uneori si un adapost salvator pentru sateni. 
In cetate exista si o “camera a impacarii” in care erau inchisi vreme de trei zile si trei nopti sotii care voiau sa se desparta. Li se punea la dispozitie o singura farfurie, o lingura si un pat si aproape intotdeauna cei casatoriti se reimpacau.

Exista si o legenda despre intemeierea cetatii. Se spune ca in vremuri vechi traia un vrajitor care avea trei fete ajunse la vremea maritisului. Au venit sa le ceara de neveste trei printi care au promis ca le vor ridica fiecareia cate o cetate, exact asa cum isi doreau ele. Cele doua fiice mai mari, fiind mai mandre din fire, au ales doua varfuri inalte pe care sa fie ridicate doua castele: unul la Talmaciu si unul la Slimnic. Mezina, cuminte si timida, si-a ales cel mai mic varf, Michelsberg, si si-a incredintat dorinta lui Dumnezeu, fara ajutorul caruia nimic nu poate sa existe si sa dainuie. Peste secole, cetatile fiicelor mai mari au ajuns ruine, iar cea de la Cisnadioara s-a pastrat cel mai bine. 

Pretul unui bilet de vizitare: 3 lei. Program de vizitare zilnic, de la 10 la 19.

Categorii: Romania, Slimnic  Un comentariu

Biserica fortificata din Axente Sever

Biserica fortificata din Axente Sever este mentionata documentar pentru prima data in 1322.  Lacasul cu hramul “Tuturor Sfintiilor” a fost construit in secolul al XIV-lea, in stil gotic, si este o biserica tip sala cu nava patrata si corul pentagonal. 
Este printre putinele din Transilvania care are turnul clopotnita deasupra corului. Turnul este construit din piatra de cariera, iar accesul se face printr-o scara inglobata in grosimea zidurilor.
Orga baroca este din 1777, cand au fost facute mai multe modificari in constructia bisericii. Tot de atunci dateaza si picturile cu ingeri muzicanti de pe balustrada tribunei.
Fortificatia a fost realizata in secolul al XV-lea. Zidurile de piatra, inalte de 6 – 8 m, sunt prevazute cu metereze si contraforti si sunt dispuse intr-o forma ovala in jurul bisericii. De-a lungul zidurilor au fost construite magaziile pentru provizii.

Comuna Axente Sever este situata in nordul judetului Sibiu, in Podisul Tarnavelor. Pana in 1931 se numea Frâua (Franderf in dialectul sasesc). In acel an, cu ocazia comemorarii a 25 de ani de la moartea revolutionarului pasoptist Ioan Axente Sever, numele comunei a fost schimbat.

Despre sasi – In 1142 regele maghiar Geza II invita colonisti din Europa de Vest in Transilvania, oferindu-le in schimb multe privilegii politice, religioase, precum si terenuri. Li se cerea in schimb sa apere tara de barbari si de paganii asiatici. Preotii flamanzi isi incurajau enoriasii sa plece la lupta impotriva paganilor de la granitele Europei si sa cultive pamanturile fertile: “Veniti, voi, oameni de vaza, saxoni, franci, loreni si flamanzi […]”. Multi au dat curs invitatiei si au pornit la drum lung, din Lorena, de pe Valea Rinului, din Tarile de Jos, Brabant si Valonia. Erau persoane de toate categoriile sociale, nobilime saracita, tarani, argintari, mineri, negustori. Si-au inceput noua viata in zona Sibiu -Deva si la izvoarele Oltului, unde au infiintat sute de sate si catune. Erau denumiti initial “flandrenses”, iar mai tarziu “saxoni” si “sasi”. Emigrarea a avut loc in perioade diferite; acest lucru se poate deduce din stilul arhitectonic al bisericilor construite de acestia: romanic, gotic timpuriu, gotic si gotic tarziu. (informatii preluate din micul muzeu al bisericii)

www.biserici-fortificate.com
www.biserici.org
https://ro.wikipedia.org/wiki/

 

Targu Jiu

Targu Jiu este un oras situat pe malul Jiului, resedinta judetului Gorj.

Simbolul orasului este Ansamblul Monumental “Calea Eroilor”, realizat intre anii 1935 – 1938 de Constantin Brancusi si finantat de Liga Nationala a Femeilor Gorjene. Intentia acestuia era de omagia pe eroii romani cazuti in timpul Primului Razboi Mondial printr-o serie de opere simbolice: „o alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continunând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră.”
Ansamblul lui Brancusi cuprinde Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului. Sunt situate pe aceeasi axa (Strada Calea Eroilor, 1.275 m), de la apus la rasarit, impreuna cu Biserica Trei Ierarhi. 
Masa Tacerii, asezata pe malul Jiului, reprezinta momentul de odihna de dinaintea bataliei. Este realizata din calcar si este inconjurata de 12 scaune in forma de clepsidra, care simbolizeaza trecerea timpului. Masa Tacerii este legata de Poarta Sarutului prin Aleea Scaunelor, marginita de doua banci si 30 de scaune de piatra.
Poarta Sarutului este amplasata la intrarea in parcul orasului si este construita din piatra poroasa extrasa din carierele din zona. Are incrustate pe coloanele ei simbolul sarutului. Seamana pe de o parte cu un arc de triumf, simbolizand victoria vietii asupra mortii, iar pe de alta parte cu o poarta traditionala din satul natal al lui Brancusi, Hobita. In cultura populara, poarta este un simbol al trecerii.
Biserica Trei Ierarhi face trecerea catre Coloana Infinitului, monumentul care face legatura dintre pamant si cer. Este o stilizare a coloanelor funerare din sudul Romaniei. Are 29,35m inaltime si este alcatuita din 17 module din fonta alamita pe care Brancusi le numea “margele”.

www.targujiu.ro
http://patrimoniu.gov.ro

Muzeul Olteniei: Aurul si argintul antic al Romaniei

Expozitia intineranta „Aurul si argintul antic al Romaniei”, realizata de Muzeul National de Istorie a Romaniei in colaborare cu 32 de institutii muzeale din tara, este considerata a fi unul dintre cele mai importante proiecte culturale expozitionale din ultimii 25 de ani in Romania.
Expozitia prezinta peste 1.000 de artefacte de aur si argint descoperite pe teritoriul tarii noastre, dintre care cele mai spectaculoase sunt: bratarile dacice de aur, monedele de tip Koson si Tezaurul de la Pietroasele, supranumit si “Closca cu puii de aur”.

Intre 1999 si 2001, 24 de bratari de aur dacice au fost descoperite in zona Sarmizegetusei si valorificate de bande de jefuitori de comori. Statul roman a reusit sa recupereze doar 12 dintre acestea. Potrivit cercetatorilor, au fost realizate din aur provenit din raurile din zona si realizate prin modelare la rece, cu ciocan de lemn, si decorate prin gravare si perforare. Existenta lor sustine teoriile potrivit carora dacii posedau cantitati mari de aur. Faptul ca nu prezinta urme de purtare dovedeste ca erau obiecte votive, daruite unui zeu, cel mai probabil lui Zamolxis, pentru a obtine protectia acestuia. Bratarile au forma de spirala si sunt decorate la extremitati cu capete de serpi si frunze stilizate.

Monedele de tip Koson se deosebesc de celelalte monede locale (din argint si fara inscrisuri) prin faptul ca sunt realizate din aur si inscriptionate in greceste cu numele “Koson”.

Tezaurul de la Pietroasele (jud. Buzau) sau “Closca cu puii de aur” a fost descoperit in primavara lui 1837 de doi tarani care luau piatra de pe un deal din localitate. Au fost realizate cel mai probabil in secolul al V-lea. Tezaurul continea initial 22 de piese, din care au fost recuperate doar  12. Cei doi tarani le-au vandut unui negustor care, pentru a le compacta si a le transporta mai usor, le-a lovit cu toporul. Tezarul a fost de-a lungul timpului furat, salvat dintr-un incendiu si restaurat de mai multe ori. Dupa expunerea lor in cadrul Expozitiei Internationale de la Paris din 1967, piesele au fost restaurate de un bijutier francez, iar o ultima restaurare a fost facuta in 1884 la Berlin, de catre un orfevrier german. 

Muzeul Olteniei a participat la acest proiect cu 89 de piese din aur si argint provenind din siturile arheologice regionale (Vartop, Motatei, Dranic, Maglavit etc.). 
Expozitia este deschisa publicului in perioada 19 noiembrie 2015 – 1 aprilie 2016, zilnic intre orele 9:00 si 17:00.

Pretul unui bilet intreg este de 5 lei.

http://www.muzeulolteniei.ro/

Pestera Valea Cetatii

Pestera Valea Cetatii (Fundata) este situata pe latura estica a Masivului Postăvaru, la altitudinea de 790 m.
Se afla la 3,5 km distanta de Rasnov si la numai la 1,5 km de Cetatea Rasnov. Face parte din aria naturala protejata Pestera Valea Cetatii, datorita elementelor naturale cu valoare ecologica, stiintifica, peisagistica deosebite, reprezentate de fenomene carstice, arborii seculari si flora.
Peştera Valea Cetatii a fost deschisa intamplator in 1949 in urma unei explozii hidraulice ce a îndepărtat umplutura care o astupa si care a produs o viitura puternica pe Valea Fundata, bolovanii antrenati de aceasta putand fi inca vazuti de-a lungul ei. In 1954, cativa tineri din Rasnov au reuşit sa patrundă pentru prima data in pestera prin aceasta deschidere.
Pestera are aproximativ un kilometru, din care o portiune de 330 de metri este amenajata pentru turisti. Din 2010 in pestera este folosit un sistem modern de iluminare cu led, care este mai prietenos cu mediul si cu fauna (liliecii). Pestera este sapata intr-un masiv calcaros jurasic. In Sala Mare (40/30/20 m) pot fi observate stalactite, stalagmite, coloane, iar pe pereti sunt prezente scurgeri de calcit (“lapte de pestera”). Datorita acusticii deosebite, aici se tin si concerte de muzica de camera ale Filarmonicii din Brasov.
In timpul vizitarii, ghidul stinge pentru un scurt timp luminile din pestera pentru ca vizitatorii sa poata simti pret de cateva clipe linistea si intunericul absolute din acest spatiu.
Temperatura in pestera este de 11 grade Celsius.
In poiana de langa intrarea in pestera este amenajata si o tiroliana.

Program de vizitare
Vara ( 1 mai – 30 septembrie ): 10:00 – 20:00
Iarna (1 octombrie – 30 apriliei): 10:00 – 18:00
Pretul unui bilet: 15 lei
Vizitarea se face din 30 in 30  de minute incepand cu ora fixa si numai insotiti de ghid.
www.pestera-valeacetatii.ro