Arhiva autor

Biserica fortificata de la Biertan

Biserica fortificata de la Biertan, construita intre 1500 – 1516, este considerata ultimul asezamant in stil gotic tarziu din Transilvania.
Atestata documentar in 1238, comuna Biertan este situata in Podisul Transilvaniei, la nordul judetului Sibiu. A fost una dintre primele asezari sasesti din Ardeal. Vreme de trei secole a fost sediul Episcopiei Luterane a Transilvaniei, ceea ce a facilitat dezvoltarea cetatii.
In apropierea Biertaniului, in Padurea Chimdru, a fost descoperit Donariul de la Biertan, un obiect de cult crestin din secolul al IV-lea care atesta prezenta unei populatii crestine si vorbitoare de limba latina in aceasta zona.
Biserica fortificata este tip hală, construita in stil gotic tarziu, cu elemente renascentiste. Este imprejmuita de trei incinte fortificate, legate intre ele prin turnuri de poarta.
In biserica sunt pastrate piese de cult valoroase, printre care si impresionantul altar poliptic (datand din 1483 – 1515). Altarul este cel mai mare din Transilvania, fiind alcatuit din 28 de panouri realizate de un pictor format cel mai probabil in spiritul artistic vienez. Usa sacristiei (din 1515) este prevazuta cu un sistem de inchidere cu 19 zavoare care a luat medalia de aur la Expozitia Mondiala de la Paris din 1900. Orga este vieneza si dateaza din 1869.
Biertan si biserica fortificata au fost incluse in 1993 in patrimoniul UNESCO, alaturi de Prejmer si Viscri (jud. Brasov), Darjiu (Harghita), Saschiz (jud. Mures), Calnic (jud. Alba) si Valea Viilor (jud. Sibiu).
http://www.biertan.ro/

Despre sasi – In 1142 regele maghiar Geza II invita colonisti din Europa de Vest in Transilvania, oferindu-le in schimb multe privilegii politice, religioase, precum si terenuri. Li se cerea in schimb sa apere tara de barbari si de paganii asiatici. Preotii flamanzi isi incurajau enoriasii sa plece la lupta impotriva paganilor de la granitele Europei si sa cultive pamanturile fertile: “Veniti, voi, oameni de vaza, saxoni, franci, loreni si flamanzi […]”. Multi au dat curs invitatiei si au pornit la drum lung, din Lorena, de pe Valea Rinului, din Tarile de Jos, Brabant si Valonia. Erau persoane de toate categoriile sociale, nobilime saracita, tarani, argintari, mineri, negustori. Si-au inceput noua viata in zona Sibiu -Deva si la izvoarele Oltului, unde au infiintat sute de sate si catune. Erau denumiti initial “flandrenses”, iar mai tarziu “saxoni” si “sasi”. Emigrarea a avut loc in perioade diferite; acest lucru se poate deduce din stilul arhitectonic al bisericilor construite de acestia: romanic, gotic timpuriu, gotic si gotic tarziu. (informatii preluate din micul muzeu al bisericii din Axente Sever – Sibiu)

Categorii: Biertan, Romania  Un comentariu

Salina Ocnele Mari

Salina Ocnele Mari se afla la 12 km de Ramnicu Valcea, in zona Subcarpatilor Valcii.
Galeria de acces in salina din Ocnele Mari are 1.300 m, iar distanta se parcurge cu un autobuz care circula o data la 30 de minute. Suprafata amenajata este de 20.000 mp, iar salile au o inlatime de 8 m. 
Afectiunile care se pot trata in salina sunt: astm bronsic,  infectii respiratorii, bronsite, rinite, sinuzita maxilara, diverse tipuri de alergii, nevroza, stari de oboseala cronica.
In salina sunt amenajate: o biserica, terenuri de fotbal, baschet, volei si tenis, mese de ping-pong, restaurant si crama, magazin de suveniruri.
Temperatura din subteran pe tot parcursul anului este intre 13 – 15 grade.
Terapia propriu-zisa constain inhalarea aerosolilor salini. Acestia sunt microparticule aflate in suspensie in mediu gazos. Prin inhalare (nazal si oral), se depun pe caile respiratoare superioare. Cei de dimensiuni foarte mici reusesc sa ajunga si in organele inferioare ale aparatului respirator (laringe, bronhii, alveole pulmonare). Aerosolii salini dezinfecteaza mucoasele, elimina toxinele, reduc micro-organismele iritante, refac elasticitatea membranelor celulare. 
Persoanele sanatoase se pot expune cel putin o jumatate de ora, pe cand persoanele bolnave au nevoie de cure de 24 – 30 zile, cu expunere de o ora pe zi.

Pretul unui bilet: 17 lei.

www.salinaocnelemari.ro
www.valceaturistica.ro/destinatii/salina-ocnele-mari/

Ischia – Giardini Poseidon

Giardini Poseidon Terme este un parc termal din Insula Ischia, situat in micul golf Citara, cunoscut  inca din vremea romanilor pentru apele sale terapeutice.
Se povesteste ca gigantul Typhon, revoltandu-se impotriva lui Zeus, a fost inchis de acesta in maruntaiele Muntelui Epomeo din Insula Ischia. Dupa secole de izolare, Typhon o implora pe zeita Venus sa ceara iertare in numele sau de la Zeus. Atunci cand lacrimi fierbinti picura din ochii rebelului pocait, Zeus il iarta si transforma lacrimile sale in izvoare termale.
In Ischia, insula zeului Soare, exista nu mai putin de 103 izvoare termale.
Giardini Poseidon Terme reprezinta un complex de piscine termale cu temperaturi intre 28° C si 38° C, patru grupe de bazine Kneipp, o pisicina pentru inot de 33 metri si doua bazine pentru copii.
Acestea sunt indicate in special pentru tratamentul bolilor osteoarticulare (artrite, artroze, sindrom cervical etc.), bolilor reumatice cronice, parezelor si bolilor aparatului respirator.
In afara bailor termale, in interiorul parcului mai exista o sauna naturala sapata in piatra vulcanica (tuf) si o baie japoneza, cu apa calda si rece pentru stimularea circulatiei membrelor inferioare.

Pretul unui bilet pentru o zi: 32 euro

http://www.giardiniposeidonterme.com
http://www.italia.it/it/idee-di-viaggio/sport-e-benessere/ischia-i-parchi-termali.html

 

Procida, insula din “Il Postino”

Procida, mai putin faimoasa decat invecinatele Ischia si Capri, este o insula cu un farmec aparte. Mica, seducatoare, cu case pastelate inghesuite unele peste altele deasupra marii, misterioasa, insula pare o uriasa cetate-nava in partea apuseana a Golfului Napoli.
Numita Proceta in dialectul napoletan, face parte din arhipelagul Insulelor Flegree alaturi de Capri si Ischia. A fost deseori aleasa de regizori ca fundal pentru capodopere cinematografice (“Il Postino” cu Massimo Troisi si “The Talented Mr. Ripley”, cu Matt Damon). De origine vulcanica, avand o suprafata de 3.7 km patrati, este legata de micuta Insula Vivara printr-un pod. Aceasta din urma este nelocuita si a fost declarata rezervatie naturala.
In vremurile antice, Procida a fost colonizata de greci, iar mai apoi de romani, care au construit aici vile de vacanta. Poetul latin Iuvenal spunea intr-una din Satirele sale ca Procida este un loc potrivit pentru vacantele solitare si linistite.
Terra Murata a fost inima insulei in perioada medievala si este situata in punctul cel mai inalt al acesteia: o stanca de tuf vulcanic la 91 metri deasupra marii. Edificiul care domina Terra Murata este Palazzo d’Avalos, construit la 1500 de familia D’Avalos, guvernatorii insulei pana in sec. al XVIII-lea. Abbazia di San Michele a fost si este centrul religios al inslulei. “Procida nu este doar un triumf al soarelui si al luminii. Are, ca oricare alt loc, povestea sa impletita de vanturi, mare si credinta. Abbazia San Michele este marturia sacra a acestui trecut si ocazie pentru a te apropia de Dumnezeu.” (Monseniorul Luigi Fasanaro). Arhanghelul Mihail este considerat protectorul insulei. In Via del Borgo poate fi admirata o locuinta tipica procidana, sapata in tuf vulcanic, desfasurata pe trei nivele si cu scari exterioare pentru accesul la etaje. Terra Murata este o zona linistita, cu locuinte pitoresti, iar din punctele panoramice se poate vedea Insula Capri.
Marina Corricella este cea mai veche asezare din Insula Procida. Este un loc foarte linistit, accesibil doar de pe mare sau pe picioare, pe una dintre cele patru stradute cu trepte (gradinate). Casele pescaresti ale acestui sat par sa abia fiecare alta culoare, intensa atunci cand este luminata de soare, ori tocita de aerul sarat al marii. Marinarii si pescarii aveau obiceiul de a-si colora casele diferit pentru a le putea deosebi usor de pe mare, atunci cand se apropiau de casa. In micul port se gaseste Barul “Il Postino”, unde au fost filmate cateva scene de exterior din filmul omonim cu Massimo Troisi si Philippe Noiret. Interiorul de epoca al barului in care Mario Ruoppolo se indragosteste de Beatrice (Grazia Maria Cucinotta) a fost recreat in studio. Corricella a fost folosita drept cadru si pentru filmul “The talented Mr. Rippley”, Piazza dei Martiri fiind folosita drept piata centrala a oraselului Mongibello din film.
Pe insula sunt amenajate numeroase plaje, doua dintre acestea fiind cele mai cautate: Chiaiolella si Pozzo Vecchio (sau Spiaggia del Postino).

www.lalocandadelpostino.com
www.italia.it

 

Torino

Torino este unul din cele mai mari orase din nordul Italiei, centrul administrativ al regiunii Piemonte si unul dintre cele mai faimoase orase baroce din Europa.
Orasul este traversat de fluviul Pad si se intinde nu departe de poalele Muntilor Alpi, vizibili in zilele senine.
Zona a fost locuita din vremuri stravechi de populatia de origine celtica a Taurinilor, iar mai tarziu a fost cucerita de romani care au intemeiat o tabara militara, Castra Taurinorum. Planul stradal actual pastreaza inca structura militara romana, cu strazi care se intersecteaza in unghiuri drepte.
Este orasul in care au luat viata o multime de simboluri “made in Italy”: cafeaua espresso, ciocolata gianduja, Martini, masinile Fiat. 

De vazut la Torino:

  • Mole Antonelliana – a fost proiectata in 1823 de Alessandro Antonelli si este considerata simbolul orasului. Adaposteste Muzeul National al Cinematografului. Cu ajutorul unui lift panoramic se poate ajunge pana la 85 m (din cei 167 m ai constructiei), de unde poate fi admirat intreg orasul.
  • Piazza Castello – adevaratul nucleu al orasului, a fost proiectata in 1584 de arhitectul Ascanio Vitozzi. Aici se intersecteaza cele patru artere principale ale orasului: Via Roma, Via Pietro Micca, Via Po si Via Garibaldi, una dintre arterele pietonale cele mai lungi din Europa. Piazza Castello este marginita de Palazzo Reale, resedinta regelui de Sardinia, apoi a regelui Italiei, de Palazzo del Governo (astazi sediu al prefecturii orasului), de Biblioteca Regala, care adaposteste faimosul autoportret al lui Leonardo da Vinci, si de Palazzo Madama. Acesta din urma este sediul Muzeului de Arta Antica care numara printre capodopere “Portret de barbat” de Antonello da Messina si un codex miniat de Jan Van Eyck.
  • Muzeul Egiptean – primul muzeu egiptean din lume si al doilea ca importanta dupa cel din Cairo. Egiptologul francez Jean-François Champollion, cel care a descifrat tainele hieroglifelor, spunea ca “drumul spre Memfis si Teba trece prin Torino”.
  • Catedrala Sfantul Ioan Botezatorul (Duomo San Giovanni) – care adaposteste faimosul giulgiu din Torino (“la Sacra Sindone”), expus vizitatorilor doar cu ocazii speciale.
  • Castello si Parco Valentino – Parcul Valentino, conceput de un peisagist francez in secolul al XVIII-lea, adaposteste Castelul Valentino, resedinta a Casei de Savoia, inclusa in patrimoniul UNESCO. In acest parc se afla o alta atractie turistica a orasului: Borgo Medievale, reproducerea fidela a unui targ din secolul al XV-lea, cu case fortificate, botegi, stradute si un mic castel.

Printre felurile de mancare tipice se numara: tajarin, un tip de paste proaspete cu trufe albe sau ragù de maruntaie; branza robiola; bagna caôda, un sos cu ulei, usturoi si ansoa, servit cu legume proaspete sau fierte; bonèt, o budinca de cacao cu biscuiti amaretti; cicolata gianduja (ciocolata cu alune de padure, dupa o reteta economica inventata secolul al XIX-lea, cand cacaua era scumpa si greu de gasit). Dintre vinurile piemonteze cele mai cunoscute se numara Barolo, Dolcetto si Moscato.

Categorii: Italia, Torino  3 comentarii

Tivoli: Villa Adriana

Villa Adriana (Tivoli) a fost construita intre 117 si 134 d.Hr. de Hadrian (Publius Aelius Hadrianus), nascut cel mai probabil in apropierea Seviliei (Spania), pe 24 ianuarie 76 d.Hr.; a fost adoptat de imparatul Traian, varul tatalui sau, si i-a succedat la tron in 117 d. Hr.
Pentru a putea realiza un complex grandios, imparatul Hadrian a decis sa mute resedinta in afara capitalei, alegand un teritoriu inconjurat de verdeata si impanzit de ape, la poalele Muntilor Tiburtini, in apropiere de Tivoli.  Vila si dependintele ei erau distribuite pe o suprafata de 120 hectare, astazi fiind vizitabile doar aproximativ 40.
Despre imparatul Hadrian se spune ca era pasionat in mod deosebit de arhitectura, careia i s-a dedicat personal.
In 117, sub impresia lungilor calatorii prin provinciile care alcatuiau vastul sau imperiu, Hadrian concepe si incepe realizarea noii sale resedinte, Villa Adriana. Tibur, zona aleasa, se afla la o distanta de doua ore de capitala. Imparatul si-a dorit sa reproduca aici cate ceva din fiecare loc care il impresionase. Ansamblul cuprindea zone rezidentiale, terme, pavilioane, teatre, gradini. Accesul la ele se facea si printr-o retea complexa de tuneluri subterane, pentru rapiditate si pentru a nu deranja linistea oaspetilor.
Printre edificiile care impresioneaza si astazi se numara Teatrul Maritim, un edificiu circular cu diametrul de 43m, care are in centru un pavilion inconjurat de un canal cu apa, dand impresia unei insule inconjurate de apa si de liniste. Imprejurul canalului circular se desfasurau dormitoarele regale, cu vedere spre mica insula. 
O alta constructie impresionanta este un Canopus, cuprinzand o pisicina marginita de coloane cu arcade si statui in stil elin, dar si un Templu al lui Serapis, amenajat ca o grota cu jocuri de apa si decorata cu sculpturi egiptene si statui care aminteau pe Antinous, iubitul sau grec, care murise inecat in apele Nilului.
In timpul lui Hadrian au fost construite la Roma si Pantheonul, peste un mai vechi templu al lui Agrippa, si Castelul Sant’Angelo, initial destinat sa fie mormant al imparatului, dar mai tarziu transformat in fortareata de Statul Papal.
 In 1999 Villa Adriana a fost declarata monument UNESCO, fiind considerata o capodopera a artei antice din zona Mediteranei si sursa de inspiratie si de studiu pentru arhitecti incepand din Renastere si pana in secolul XX.
Villa Adriana este legata si de amintirea scriitoarei franceze Marguerite Yourcenar, care i-a dedicat imparatului un roman filosofico-istoric, “Memoriile lui Hadrian” (1951), alcatuit ca o lunga scrisoare a lui Hadrian care Marcus Aurelius, in care isi povesteste viata si pasiunea pentru Antinous. Marguerite Yourcenar a vizitat Villa Adriana intr-una din numeroasele sale calatorii in Italia pe cand a avea doar 21 de ani si, impresionata de loc si de povestile lui, a decis sa scrie un roman, pe care il va finaliza 20 de ani mai tarziu.

http://www.villaadriana.beniculturali.it/
http://www.villa-adriana.net/

 

Frumusetea salbatica a Insulei Thassos

Insula Thassos (Θάσος) este cea mai nordica dintre insulele arhipelagului grecesc si cea mai verde, fiind numita “Insula de smarald”. Este situata in bazinul nordic al Marii Egee (Marea Traciei).
A fost locuita din cele mai vechi timpuri, dar primul care a mentionat-o a fost Herodot: acesta povesteste ca Thassos, in cautarea surorii sale Europa, rapita de Zeus, a ajuns pe insula si, fiind cucerit de atmosfera ei, nu a mai parasit-o niciodata. Asa ca numele insulei este acelasi cu al primului ei locuitor legendar.
Insula Thassos este predominant muntoasa, cel mai inalt varf este Ipsarion (1.204m). Este acoperita de paduri de pini, stejari si platani, dar si de numeroase livezi de maslini. Pinii si maslinii coboara pana pe malul Marii Egee si aproape fiecare localitate de pe insula are cativa platani foare batrani, crescuti de obicei in inima asezarilor si mangaind pe locuitori cu umbra lor in zilele aride.
Litoralul este stancos pe coastele de est si vest si mai nisipos in nordul si sudul insulei. Cele mai faimoase plaje sunt Marble Beach (cu nispiul alb) si Paradise Beach. Una dintre cele mai frumoase si retrase plaje este Salonikios Beach, de unde pot fi admirate apusuri spectaculoase.
Capitala este orasul Limenas, unde se afla institutiile administrative si unul dintre porturile principale, care face legatura cu Grecia continentala (Keramoti).
Clima insulei este blanda tot timpul anului. Hipocrate spunea ca pe Thassos iarna seamana in general cu vara.
Are aproximativ 18.000 de locuitori care traiesc in cele 31 de asezari ale insulei si care se ocupa cu in principal cu turismul, exploatarea marmurei, apicultura si cresterea animalelor. De asemenea, sunt producatori de vin, ouzo si ulei de masline. Vinul de Thassos este unul dintre cele mai bune din Grecia si se spune ca era indragit deopotriva de zei si de regina Cleopatra. Marmura exploatata in carierele de pe insula din cele mai vechi timpuri a fost apreciata intotdeauna pentru albul ei pur. 
Locuitorii insulei sunt religiosi si pastreaza cu sfintenie traditiile crestine. Pe langa numeroasele biserici, exista si cateva manastiri, printre care cele mai cunoscute sunt Manastirea Sfantului Arhanghel Mihail (in apropiere de Alyki) si Manastirea Sf. Pantelimon (langa Kazaviti). In zilele senine, de pe coastra vestica a insulei poate fi vazut Muntele Athos.
Insula este inconjurata de o soseaua principala de la care se ramifica strazile catre asezarile muntoase (racoroase si mai putin populate, ca Maries, Theologos, Kazaviti) si catre localitatile de pe malul marii, care vara sunt pline de turisti. Una dintre statiunile cele mai linistite este Chrisi Ammoudia, iar cea mai populara este Skala Potamia.

www.thassos.ro/
www.go-thassos.gr/
www.thassos-island.com/

Categorii: Grecia, Thassos  11 comentarii