Arhiva autor

Insula Thassos: Muzeul de Arheologie din Limenas

Muzeul de Arheologie din Limenas a fost infiintat in 1935 si este unul dintre cele mai importante din Macedonia de Est si Tracia. Este situat langa vechea piata (Agora) a orasului, unde au si fost descoperite o parte din exponate.
Colectia muzeului include sculpturi, bijuterii, monede, obiecte de ceramica si fragmente arhitectonice din Neolitic si pana in epoca romana.
Printre cele mai importante exponate se numara: un fragment ceramic reprezentand pe Belerofon cu Pegas inaripat ucigand Himera (sec. VII i. Hr.); un kouros (statuie reprezentand un tanar gol) de 3,5 m (600 i. Hr.), un bust al lui Pegas (500 i. Hr.); din perioada elenistica si romana: o statuie cu zeita Afrodita calare pe un delfin (sec. III d. Hr.), o statuie a imparatului roman Hadrian inarmat si bustul lui Iulius Cezar.


Program de vizitare:
– Iarna: de marti pana duminica – 08:00-15:00
– Vara: de marti pana duminica – 08:00-20:00
Lunea este inchis.
Pretul unui bilet: 2 euro

http://www.discoverthassos.com
http://www.thassos-view.com/sights/archaeological-museum

Insula Thassos: Maries

Maries este un sat traditional montan din vestul Insulei Thassos, aflat la 11 km de Skala Maries si 40 km de portul Limenas. Este situat la 200 m altitudine si are 250 de locuitori. Acestia se ocupa cu pastoritul, apicultura si cresterea maslinilor.
Drumul de acces strabate o vale fertila cultivata cu maslini. In aceasta zona au fost gasite dovezi ale existentei umane din 1000 i. Hr.,  intr-o vreme in care Insula Thassos era inca legata de continent. 
Legenda spune ca numele satului provine de la faptul ca foarte multe din locuitoarele lui se numeau Maria. Potrivit altei legende, dupa o incursiune neasteptata a piratilor, au supravietuit doar doua femei pe nume Maria.
Biserica Soborul Sf. Arhangheli a fost construita in 1800 si isi sarbatoreste hramul pe 8 noiembrie.
Urmand drumul pietruit de la iesirea din sat se poate ajunge la Lacul Maries, singurul lac de pe insula. Este un lac artificial, marginit de o vegetatie deasa.
In Maries exista doar cateva taverne in centrul orasului, umbrite de copaci batrani, si care vara ofera gratuit o carafa cu apa rece trecatorilor.
In apropierea satului se afla Manastirea Sfanta Maria (Panagouda). Aici se afla se afla un izvor facator de minuni, care curge chiar din icoana Arhanghelului Mihail, pictata pe un zid al bisericii.

http://www.go-thassos.gr
http://www.thassos-view.com

 

Insula Thassos: Panagia

Panagia este un sat de munte din partea nord-estica a Insulei Thassos, la 10 km de portul Limenas. Este situat la altitudinea de 300 de metri.
Denumirea “Panagia” (Maica Domnului) provine de la biserica principala a satului, inchinata Sfintei Maria. Aceasta este si cea mai veche biserica din insula.
Ca si celelalte sate montane de pe insula, a fost infiintat in secolul al XVII-lea, cand incursiunile piratilor i-au fortat pe locuitori sa se adaposteasca in locuri cat mai izolate pe munti. A fost capitala insulei in timpul Revolutiei Grecesti de la 1821. Actualmente are 900 de locuitori.
Casele sunt construite in stil macedonean, cu ziduri albe, acoperisuri din lespezi de piatra si verande sau balcoane de lemn marginite de flori colorate. Strazile sunt de piatra, incadrate de multe ori de canale in care se scurg apele racoritoare ale catorva paraiase. Din acest motiv, Panagia este un loc racoros in zilele toride de vara.
Cel mai animat loc este centrul satului unde locuitorii si turistii se aduna la o cafea sau la un pahar de apa sau tsipuro in tavernele si barurile amenajate langa fantani cu apa proaspata de izvor.
Pe 15 august, de Sfanta Maria, locuitorii o sarbatoresc pe protectoarea orasului. Dupa slujba religioasa, in curtea bisericii se servesc mancaruri traditionale.
La Panagia se poate vizita si vechea fabrica de ulei de masline (1915).  La magazinele din sat se vand produse traditionale, ca dulceata de nuci verzi sau smochine, mierea de pin (in trecut Thassos era denumita “insula albinelor”), tsipuro, ulei extravirgin de masline, ceaiuri si plante aromatice. 
La 15 minute de Panagia, accesibila pe o poteca foarte pitoreasca, se afla Pestera Dragonului (Drakotripa).

www.thassos-view.com
www.go-thassos.gr

 

Abatia Morimondo

Abatia Morimondo este o abatie cisterciana situata la cativa kilometri de Milano, in localitatea Morimondo. Denumirea deriva din latina, de la moritur mundus, adica mort pentru lucrurile lumesti.
A fost infiintata in 1182 de un grup de calugari de la Abatia Morimond din Franta. Acestia au ales un loc in care sa existe ape curgatoare (pentru cultivarea terenului si cresterea animalelor) si o padure (lemnul fiind folosit pentru incalzire, pregatirea hranei si realizarea constructiilor). Urmand Regula Sfantului Benedict (540), comunitatea era formata din doisprezece calugari condusi de un abate. 
In afara de a se ruga, fiecare membru al comunitatii monahale avea si un rol activ, care varia saptamanal. De exemplu, acela de ajutor la bucatarie. Dieta calugarilor cistercieni era simpla. In bucataria manastirii se pregateau mancaruri pe baza de legume si verdeturi, se facea paine si branza. Langa bucatarie se afla Refectorium-ul (sala de mese) care prin asezarea meselor si prezenta unui amvon recrea spatiul unei biserici.
In Scriptorium calugarii pregateau pergamente din piele de oaie pe care faceau transcrieri. Scrierile cisterciene erau caracterizate de un stil sever, fara inflorituri, cu minime decoratiuni sobre ale literelor initiale, stil care era acelasi in toata Europa, indiferent de moda vremii.
In Armarium (biblioteca) se studiau textele sacre: Evangheliile, Regula Sfantului Benedict, scrierile Parintilor Bisericii. In Infirmarium erau ingrijiti calugarii bolnavi, iar in Hospitum erau gazduiti pelerinii.
Abatia din Morimondo, ca si alte abatii benedictine, avea in zonele invecinate (nu mai departe de o zi de mers) si ferme (Grangia) foarte bine organizate. Acestea erau imprejmuite cu ziduri si dispuneau de locuinte, capela pentru rugaciune si depozite pentru utilaje si recolte. Aceste mici comunitati s-au dezvoltat ulterior in sate. 
Asezata la granita dintre Pavia si Milano, abatia a fost afectata vreme de un secol de luptele pentru suprematie dintre cele doua orase. In 1237 pavezii au pradat manastirea, iar calugarii au fost nevoiti sa se refugieze in abatiile din vecinatate. In momentele de maxima prosperitate abatia adapostea 50 de calugari si dispunea de 3.200 de hectare de terenuri agricole si paduri. Ultimul calugar cistercian al abatiei a murit in 1843. 
Dupa o perioada de abandon, in 1950 arhiepiscopul din Milano a incredintat manastirea Oblatilor Sfintei Fecioare Maria.
Programul de vizitare poate fi consultat pe site-ul abatiei.

www.abbaziamorimondo.it
www.comune.morimondo.mi.it

Verona

Verona, faimoasa in toata lumea datorita tragediei shakesperiene “Romeo si Julieta”, a fost declarata patrimoniu al umanitatii de UNESCO pentru structura urbana si arhitectura care inglobeaza 2000 de ani de istorie. Fondata in secolul I i.Hr., a cunoscut o perioada de inflorire sub domnia familiei Scaglieri, iar vreme de trei secole a facut parte din mareata Republica Venetiana. Situata inca din timpul romanilor in punctul de intalnire a celor patru strazi principale, Verona este si astazi un important nod geografic si stradal.

De vazut la Verona:

  • Arena – este a treia ca marime in Italia, dupa Colosseumul din Roma si Amfiteatrul din Capua. A fost construita de romani in secolul I si vreme de peste 400 de ani a fost locul bataliilor cu gladiatori, “painea si circul” romanilor. Amfiteatrul a inceput sa se degradeze dupa ce imparatul Honorius a interzis luptele cu gladiatori, iar o vreme veronezii l-au folosit drept sursa de materiale de constructii pentru palatele din jur. De abia in Renastere a fost renovata de venetieni si de atunci arena a fost folosita ca loc de spectacole. In fiecare vara este organizat Festivalul Liric, faimos in toata lumea. Arena dispune de 22.000 de locuri, un bilet fara loc la un concert costand in jur de 30 de euro.
  • Casa Julietei – unul dintre locurile cele mai frecventate de turisti. Desi Shakespeare nu a fost niciodata la Verona, iar Romeo si Julieta sunt doar personaje literare, faima operei a atras dintotdeauna multi vizitatori. Prin urmare, primaria a cumparat casa familiei Dal Capello din Verona, declarand-o, si datorita similitudinii de nume, casa familiei Capuleti. Si astfel s-a nascut una dintre cele mai mari atractii turistice din oras.
  • Domul Santa Maria Matricolare – o imbinare de stil romanic si gotic. Altarul a fost pictat de Tiziano.
  • Basilica di San Zeno – este considera una dintre cele mai frumoase biserici romanice din Italia. Este dedicata Sfantului Zeno, protectorul orasului Verona. Atractia principala este altarul realizat de Andrea Mantegna. O parte din picturile bisericii au fost duse de Napoleon la Luvru.
  • Piazza delle Erbe – a reprezentat dintotdeauna centrul animat al Veronei. De obicei in piata sunt tarabe cu legume si fructe proaspete si chioscuri cu suveniruri. Este marginita de unele dintre cele mai frumoase palate din oras. 
  • Torre dei Lamberti si Palatul Primariei – din turn se pot admira cele mai frumoase privelisti ale orasului. Palazzo del Comune a fost construit in 1193 si este considerat cel mai vechi sediu al unei primarii din Italia. Initial dispunea de patru turnuri impozante, astazi nemaiexistand decat Torre dei Lamberti.
  • Ponte Scagliero – traverseaza fluviul Adige si are 120 metri. Este prevazut cu creneluri, nu pentru a se apara de inamici, ci a fost realizat de familia Scaglieri pentru a-si asigura o scapare sigura in cazul unei rascoale a veronezilor. Distrus partial de bombardamentele germane in al Doilea Razboi Mondial, a fost refacut in 1951, cu bucati recuperate din fluviu.
  • Ponte Pietra – este unul dintre cele mai vechi poduri din Verona. Se considera ca in acest loc exista un pod de lemn inca de la intemeierea orasului. Si Ponte Pietra a fost distrus de soldatii germani in timpul retragerii, dar a fost reconstruit in forma originala in 1959.
  • Piazza Brà – una dintre cele mai mari piete din Europa. Este marginita de cladiri istorice din toate perioadele, incepand din antichitate si pana in prezent, marturii ale istoriei de 2000 de ani a orasului.
  • Castel San Pietro – a fost construit in perioada dominatiei austriece, in varful unei coline, de unde poate fi admirata panorama orasului.

Vinurile din zona Veronei sunt printre cele mai cunoscute din lume: Valpolicella, Bardolino, Prosecco. Tot la Verona a fost creat Pandoro, desertul cu faima internationala. “Pandoro” sau “painea de aur” era rezervata nobililor, singurii care isi permiteau sa amestece faina alba cu zahar si oua. Benito Mussolini, inainte de executia din 1945, a cerut sa manance o felie de Pandoro.

Santa Caterina del Sasso Ballaro

Povestea manastirii Santa Caterina del Sasso Ballaro incepe cu un naufragiu.  In secolul al XII-lea, un negustor bogat, Alberto Besozzi, a fost surprins de o furtuna in timp ce traversa Lacul Maggiore si a scapat cu viata printr-un miracol. Intamplarea l-a facut sa isi schimbe definitiv viata si sa se retraga intr-o grota de pe malul lacului, pentru a-si petrece restul zilelor in singuratate si rugaciune. Douazeci de ani mai tarziu, zona este lovita de o epidemie de ciuma, iar locuitorii din Arolo cer interventia pustnicului pentru interventia divina si in schimbul ajutorului primit inalta o capela dedicata Sfintei Ecaterina din Egipt. Dupa moartea sa, Alberto Besozzi din Arolo a fost sanctificat, iar ramasitele lui se pastreaza inca in manastire.

Mai exista o poveste miraculoasa legata de manastirea Santa Caterina del Sasso Ballaro. La inceputul secolului al XVIII-lea, cateva bucati greoaie de stanca s-au prabusit peste cladire, facand, printr-o minune, doar pagube minore. Mai mult, timp de doua secole, pana in 1910, stancile au ramas suspendate deasupra cupolei. De aici si numele manastirii, care s-ar putea traduce “Sfanta Ecaterina a bolovanului saltaret”. Locul in care s-a prabusit stanca mai poate fi vazut inca pe bolta capelei.

Aflata intr-un loc retras pe malul Lacului Maggiore, din curtea manastirii pot fi admirate privelisti incantatoare ale lacului si insulelor din jur. Lacul Maggiore, denumit de romani “Verbanus lacus”, este al doilea ca marime din Italia, dupa Lacul Garda.

www.santacaterinadelsasso.com/en
www.eremodisantacaterina.it/

Paltinis

Statiunea Paltinis este situata la 30 km de orasul Sibiu, in Muntii Cindrel (Carpatii Meridionali), la 1.448m altitudine.
Initial s-a numit “Hohe Rinne”, dupa numele unui izvor din zona, care poate fi vazut si astazi, in apropierea telescaunului. Apoi denumirea a fost schimbata in “Paltinis”, dupa numele unuia din varfurile Muntilor Cindrel si datorita padurilor de paltin din zona. 
In 1891, primaria comunei invecinate Cristian a pus la dispozitia Asociatiei Carpatine a Turistilor din Transilvania (Siebenbürgischer Karpathenverein) terenul pentru statiune si materialele de constructie necesare pentru primele cladiri. Asociatia Carpatina a asigurat resursele financiare, primind in schimb dreptul de administrare si utilizare gratuita a cabanelor timp de 50 de ani (intre 1891-1941).
Statiunea a fost inaugurata la 10 iunie 1864, fiind prima statiune montana din Romania. Arhitectura constructiilor din Paltinis a fost inspirata de casele de vacanta din Tirolul austriac. Dintre ele s-au pastrat “Casa de Cura Hohe Rinne” si “Casa Monaco”.  Accesul in Paltinis se facea pe jos, calare, cu carute sau cu omnibuzele statiunii, trase de cai.
Factorul terapeutic principal îl reprezintă climatul alpin cu aer puternic ozonizat, bogat în aerosoli şi radiaţii ultraviolete, recomandat in tratarea asteniilor, a surmenajului fizic si intelectual, a anemiilor, a sechelelor pulmonare, precum si a deficientelor de crestere la copii. 
Atractii turistice in Paltinis:
Trasee in Muntii Cindrel si la Iezerele Cindrelului. Traseele sunt bine marcate, iar vara pot fi gasite foarte usor afine si zmeura. Varful Oncesti (1713m) se afla la 15 minute de mers de la statia de telescaun.
Schitul Paltinis, cu hramul “Schimbarea la fata”, este situat chiar la intrarea in Paltinis. A fost ctitorit de Nicolae Balan, mitropolitul Ardealului. Biserica schitului a fost construita in 1930 in stilul vechilor biserici transilvanene, din lemn de brad si acoperita cu sindrila. In curtea schitului se afla mormantul filosofului Constantin Noica, care si-a petrecut ultimii ani din viata la Paltinis si care strabatea zilnic drumul prin padure catre schit.
Vila Noica – in care a locuit filosoful intre 1984 si 1987. Dupa 1990, vila a fost achizitionata de Fundatia Humanitas. A fost restaurata, camera lui Constantin Noica de la etaj a fost conservata in forma in care era in 1987, iar restul camerelor au devenit locuinte de studiu pentru tinerii doctoranzi in filosofie.
Arena Platos si partia Oncesti, cu telescaun, unde se poate schia de obicei in perioada decembrie – aprilie.
– Parcul de aventura Arka Park cu trasee si activitati atat pentru copii, cat si pentru adulti.
In zona mai pot fi vizitate: satul Rasinari, locul de nastere a lui Emil Cioran si Octavian Goga, orasul Sibiu, Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA.

Categorii: Paltinis, Romania  2 comentarii

Abatia Cisterciana din Carta

Prima manastire cisterciana de pe teritoriul Romaniei a fost intemeiata in 1179 la Igris (jud. Timis) de calugari francezi, din ordinul Anei de Châtillon, prima soție a regelui Béla al III-lea al Ungariei, originară din Franța.  Tot la Manastirea Igris a fost infiintata si prima biblioteca de pe teritoriul Romaniei. Din pacate, in 1241, tatarii au distrus manastirea si aceasta nu a mai fost refacuta niciodata.
Un grup de calugari proveniti de la manastirea Igris au construit, intre 1205 – 1206, cu maestri pietrari adusi din Franta, o alta abatie cisterciana la Carta, in stil gotic timpuriu cu influente romanice, din care a fost inspirata arhitectura unora din bisericile fortificate din Transilvania. Manastirea Carta a reusit sa se refaca dupa invazia tatarilor din 1241, dar a fost desfiintata in 1474, din ordinul regelui Matia Corvin.
Desi s-a conservat doar partial, Abatia Cisterciana din Carta pastreaza ceva din maretia de altadata si este frecventata de comunitatea evanghelica din localitate. 
Ordinul cistercian este un ordin calugaresc catolic. Calugarii se conduc dupa regula Sfantului Benedict: “Ora et labora” (“Roaga-te si munceste”).

Alberic de Trois-Fontaines, in Chronica Albrici Monachi Trium Fontium din secolul al XIII-lea, mentioneaza o poveste despre Carta: “[…] in Transilvania (ultra sylvas), langa Carta (Kerte), a aparut, dupa cum se spune, o inselaciune a demonilor. Au aparut oameni rosii, cam doua sute, si erau de statura mai mica decat sunt ai nostri, si au iesit dintr-un munte pe cai rosii; sub privirile oamenilor ei tineau diferite cuvantari. Navalind asupra celor din targ s-au intors in pestera lor si nici nu au mai aparut dupa aceea. Unul singur, oprit scurt timp de catre careva din targ, i-a inrosit mana cu totul si a fugit. Aceluia, cat timp a mai trait, i-a ramas mana rosie. Aproape toti cei care i-au vazut au patimit cate o nenorocire in acel an.”

Pretul unui bilet de acces este de 5 lei.
Program de vizitare: de lunea pana duminica, intre 11:00 – 20:00.

www.biserici-fortificate.com
http://printransilvania.ro
http://www.sibiu-turism.ro
http://www.cistercensi.info/index.php

Linistea patriarhala din Viscri

Viscri este unul dintre satele sasesti din Transilvania, devenit faimos in ultimii ani mai ales datorita lucrarilor de restaurare realizate de Fundatia “Mihai Eminescu”, patronata de printul de Wales. Sasii au fost colonisti germani din partile Rinului si Moselului, adusi in Transilvania de regele Geza al II-lea al Ungariei in secolul al XII-lea.
Situat in Podisul Tarnavelor, satul se afla la 9 km de vechiul drum comercial medieval ce lega Mediasul si Sighisoara de restul Transilvaniei.
Biserica fortificata din sat, una dintre cele mai pitoresti din Transilvania, este inclusa pe lista monumentelor UNESCO. In incinta bisericii se afla un muzeu cu obiecte vechi apartinand comunitatii sasesti. Din turnul bisericii pot fi admirate panorama satului si colinele din jur. 
In Viscri au fost reinviate si mestesuguri vechi in atelierul de pasla, unde cateva femei din sat prelucreaza lana de oaie din care se fac papuci si palarii de pasla, si in atelierul de fierarie, unde se confectioneaza potcoave, dar si balamale artistice pentru usi si ferestre. Totul este facut manual, fara ajutorul sculelor moderne.
Satul are astazi aproximativ 500 de locuitori, dintre care doar 27 de sasi.

Locuri de cazare: Pensiunea “Casa cu zorele” si Pensiunea “Viscri 125”.

http://www.viscri-info.ro/

Categorii: Romania, Viscri  Un comentariu

Palatul Brukenthal din Avrig

Palatul Brukenthal este situat in centrul orasului Avrig, la 20 km de Sibiu. A fost resedinta de vara a baronului Samuel von Brukenthal ( guvernatorul Transilvaniei in perioada 1777 – 1787).
Construit intre 1760-1764 in stil baroc, a avut ca sursa de inspiratie palatele austriece Schönbrunn si Laxenburg. In 1948, ansamblul a fost nationalizat, in incinta lui functionand un sanatoriu. Din 1999 a fost preluat si restaurat partial de Fundatia “Samuel von Brukenthal”. In prezent, in vechea oranjerie au fost amenajate spatii de cazare si doua sali pentru organizarea de evenimente. 
Parcul din incinta ansamblului este probabil singura gradina-monument din Transilvania de Sud, amenajata in stil baroc. In vechea Oranjerie erau adapostite pe timpul iernii plante exotice: lamaii si portocalii de Sevilla, ananasi, pepeni si caisi. Cladirea era incalzita din afara prin tevi cu aer cald si era organizata in zone cu temperaturi diferite, adaptate speciilor adapostite. Una dintre atractiile principale era cactusul Regina Noptii care inflorea o singura data pe an, moment celebrat printr-un eveniment de societate.
Pe terenul din fata Oranjeriei era amenajata Gradina Olandeza, imprejmuita de ziduri pentru a crea un microclimat cald. Acest lucru permitea cultivarea unor specii exotice: smochini, migdali, curmali, arbori de nucsoara si cafea. Fructele de ananas erau foarte apreciate la pietele locale.
Din colectia de plante de altadata au supravietuit doar arborii-lalea, obtinuti de Brukenthal din America, prin intermediul Curtii de la Viena.
Palatul Brukenthal era cunoscut, in secolul XVIII-lea, dincolo de granitele tarii drept “Edenul transilvanean”.  Parcul a fost gandit de baron nu numai ca un loc de delectare, ci si ca un domeniu agricol modern, unde erau cultivate vita-de-vie, legume si fructe, cu scopul de a se intretine din propriile venituri.

Fundatia “Samuel von Brukenthal” isi propune ca in anii urmatori sa redea ansamblului stralucirea de odinioara.
Intrarea este libera.

http://www.palatulbrukenthalavrig.ro/