Arhiva autor

Cetatea din Slimnic

Cetatea din Slimnic (Stolzenburg) a fost construita in secolul al XIV-lea pe dealul din satul cu acelasi nume, situat in judetul Sibiu. Localitatea a fost mentionata documentar pentru prima data in 1282. Era un punct strategic important pe vechiul drum care lega Sibiul de Medias.
Denumirea germana “Stolzenburg” inseamna “cetatea mandra”. 
Cetatea era prevazuta cu turnuri de aparare, iar in interiorul ei se afla si o capela gotica, singura care mai poate fi admirata astazi. Aceasta purta hramul Sf. Bartolomeu. Cetatea a fost asediata de nenumarate ori de turci, aruncata in aer partial de austrieci, iar apoi abandonata. A fost insa uneori si un adapost salvator pentru sateni. 
In cetate exista si o “camera a impacarii” in care erau inchisi vreme de trei zile si trei nopti sotii care voiau sa se desparta. Li se punea la dispozitie o singura farfurie, o lingura si un pat si aproape intotdeauna cei casatoriti se reimpacau.

Exista si o legenda despre intemeierea cetatii. Se spune ca in vremuri vechi traia un vrajitor care avea trei fete ajunse la vremea maritisului. Au venit sa le ceara de neveste trei printi care au promis ca le vor ridica fiecareia cate o cetate, exact asa cum isi doreau ele. Cele doua fiice mai mari, fiind mai mandre din fire, au ales doua varfuri inalte pe care sa fie ridicate doua castele: unul la Talmaciu si unul la Slimnic. Mezina, cuminte si timida, si-a ales cel mai mic varf, Michelsberg, si si-a incredintat dorinta lui Dumnezeu, fara ajutorul caruia nimic nu poate sa existe si sa dainuie. Peste secole, cetatile fiicelor mai mari au ajuns ruine, iar cea de la Cisnadioara s-a pastrat cel mai bine. 

Pretul unui bilet de vizitare: 3 lei. Program de vizitare zilnic, de la 10 la 19.

Categorii: Romania, Slimnic  Un comentariu

Biserica fortificata din Axente Sever

Biserica fortificata din Axente Sever este mentionata documentar pentru prima data in 1322.  Lacasul cu hramul “Tuturor Sfintiilor” a fost construit in secolul al XIV-lea, in stil gotic, si este o biserica tip sala cu nava patrata si corul pentagonal. 
Este printre putinele din Transilvania care are turnul clopotnita deasupra corului. Turnul este construit din piatra de cariera, iar accesul se face printr-o scara inglobata in grosimea zidurilor.
Orga baroca este din 1777, cand au fost facute mai multe modificari in constructia bisericii. Tot de atunci dateaza si picturile cu ingeri muzicanti de pe balustrada tribunei.
Fortificatia a fost realizata in secolul al XV-lea. Zidurile de piatra, inalte de 6 – 8 m, sunt prevazute cu metereze si contraforti si sunt dispuse intr-o forma ovala in jurul bisericii. De-a lungul zidurilor au fost construite magaziile pentru provizii.

Comuna Axente Sever este situata in nordul judetului Sibiu, in Podisul Tarnavelor. Pana in 1931 se numea Frâua (Franderf in dialectul sasesc). In acel an, cu ocazia comemorarii a 25 de ani de la moartea revolutionarului pasoptist Ioan Axente Sever, numele comunei a fost schimbat.

Despre sasi – In 1142 regele maghiar Geza II invita colonisti din Europa de Vest in Transilvania, oferindu-le in schimb multe privilegii politice, religioase, precum si terenuri. Li se cerea in schimb sa apere tara de barbari si de paganii asiatici. Preotii flamanzi isi incurajau enoriasii sa plece la lupta impotriva paganilor de la granitele Europei si sa cultive pamanturile fertile: “Veniti, voi, oameni de vaza, saxoni, franci, loreni si flamanzi […]”. Multi au dat curs invitatiei si au pornit la drum lung, din Lorena, de pe Valea Rinului, din Tarile de Jos, Brabant si Valonia. Erau persoane de toate categoriile sociale, nobilime saracita, tarani, argintari, mineri, negustori. Si-au inceput noua viata in zona Sibiu -Deva si la izvoarele Oltului, unde au infiintat sute de sate si catune. Erau denumiti initial “flandrenses”, iar mai tarziu “saxoni” si “sasi”. Emigrarea a avut loc in perioade diferite; acest lucru se poate deduce din stilul arhitectonic al bisericilor construite de acestia: romanic, gotic timpuriu, gotic si gotic tarziu. (informatii preluate din micul muzeu al bisericii)

www.biserici-fortificate.com
www.biserici.org
https://ro.wikipedia.org/wiki/

 

Acvariul din Genova

Acvariul din Genova este al doilea acvariu ca marime din Europa, dupa cel din Valencia. Este situat in zona denumita Porto Antico din orasul Genova, in nord-vestul Italiei.
A fost inaugurat in 1992, cu ocazia “Colombiadelor”, expozitia care a celebrat 500 de ani de la descoperirea Americii. A fost proiectat de faimosul arhitect Renzo Piano si are aproximativ 1,2 milioane de vizitatori pe an.

Itinerariul de circa doua ore jumatate cuprinde 70 de bazine interne si 4 bazine externe (inaugurate in 2013). Suprafata totala este de 27.000 mp. Structura adaposteste aproximativ 15.000 de animale din 400 de specii diverse, printre care pesti, mamifere marine, pasari, reptile, nevertebrate, gazduite in medii care le reproduc pe cele originale. Delfinii pot fi admirati si din interiorul unui tunel subacvatic de 15 metri lungime. De doua ori pe zi, publicul poate asista la hranirea delfinilor, pentru a afla mai multe informatii si curiozitati despre acestia si despre ingrijirea lor.
O data pe luna, Acvariul din Genova propune evenimentul “O noapte cu rechinii”, oferind unui grup de 35 de copii posibilitatea de a-si petrece noaptea in fata bazinului cu rechini, pentru a observa comportamentul nocturn al acestora.
Structura cuprinde si Gradina Tropicala “O bataie de aripi”, unde pot fi admirate diverse tipuri de fluturi. 
Pretul unui bilet pentru copii este 15 euro, iar pentru adulti – 24 euro. Copiii pana in trei ani pot intra gratis.

http://www.acquariodigenova.it/en/
https://www.facebook.com/acquariodigenova
https://it.wikipedia.org/wiki/Acquario_di_Genova

 

Santa Maria degli Angeli e dei Martiri

Santa Maria degli Angeli e dei Martiri (“Sfanta Maria a Ingerilor si Martirilor”) este o bazilica din Roma, situata in Piazza della Repubblica si destul de aproape de Gara Termini.
Biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri a fost ridicata in 1562 de Michelangelo Buonarotti pe ruinele Termelor lui Diocletian, din vointa papei Pius al IV-lea. Termele lui Diocletian au fost cele mai mari si mai somptuase din Roma Antica. Ocupau o suprafata de circa 14 hectare si aveau 2400 de bazine, putand fi folosite de circa 3.000 de persoane simultan. Au fost construite pentru a deservi numeroasa populatie din cartierele Qurinale, Esquilino si Viminale, un intreg cartier fiind demolat pentru realizarea acestora. La ridicarea lor se spune ca au fost folositi sclavi crestini, Diocletian ramanand in istorie ca unul dintre cei mai mari prigonitori ai acestora.
Michelangelo a reusit sa integreze cu succes in noua constructie ruinele termelor. Fatada bisericii are prin urmare un aspect unic, fiind concava si imprejmuita de ruine.
In secolul al VIII-lea biserica a suferit schimbari majore prin interventia lui Luigi Vanvitelli care a redecorat in stil baroc interiorul sobru dorit de Michelangelo.
Pavimentul bisericii este strabatut de o Meridiana (ceas solar), inaugurata in 1702 de papa Clement al XI-lea. Este o linie de bronz de 45 de metri, care strabate pavajul bisericii avand desenate in stanga si in dreapta ei semnele zodiacale si constelatiile. Razele soarelui care patrund in biserica parcurg de-a lungul anului toata linia, marcand cu precizie solstitiile si echinoctiile.
In 2005 vechile usi de lemn au fost inlocuite cu unele din bronz patinat, realizate de artistul polonez  Igor Mitoraj. Usa din stanga are ca tematica “Bunavestirea”, cu Arhanghelul Gabriel si Sfanta Maria, iar cea din dreapta reprezinta “Invierea”, Iisus avand incizata pe corp o cruce.

http://www.santamariadegliangeliroma.it/

Targu Jiu

Targu Jiu este un oras situat pe malul Jiului, resedinta judetului Gorj.

Simbolul orasului este Ansamblul Monumental “Calea Eroilor”, realizat intre anii 1935 – 1938 de Constantin Brancusi si finantat de Liga Nationala a Femeilor Gorjene. Intentia acestuia era de omagia pe eroii romani cazuti in timpul Primului Razboi Mondial printr-o serie de opere simbolice: „o alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continunând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră.”
Ansamblul lui Brancusi cuprinde Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului. Sunt situate pe aceeasi axa (Strada Calea Eroilor, 1.275 m), de la apus la rasarit, impreuna cu Biserica Trei Ierarhi. 
Masa Tacerii, asezata pe malul Jiului, reprezinta momentul de odihna de dinaintea bataliei. Este realizata din calcar si este inconjurata de 12 scaune in forma de clepsidra, care simbolizeaza trecerea timpului. Masa Tacerii este legata de Poarta Sarutului prin Aleea Scaunelor, marginita de doua banci si 30 de scaune de piatra.
Poarta Sarutului este amplasata la intrarea in parcul orasului si este construita din piatra poroasa extrasa din carierele din zona. Are incrustate pe coloanele ei simbolul sarutului. Seamana pe de o parte cu un arc de triumf, simbolizand victoria vietii asupra mortii, iar pe de alta parte cu o poarta traditionala din satul natal al lui Brancusi, Hobita. In cultura populara, poarta este un simbol al trecerii.
Biserica Trei Ierarhi face trecerea catre Coloana Infinitului, monumentul care face legatura dintre pamant si cer. Este o stilizare a coloanelor funerare din sudul Romaniei. Are 29,35m inaltime si este alcatuita din 17 module din fonta alamita pe care Brancusi le numea “margele”.

www.targujiu.ro
http://patrimoniu.gov.ro

Muzeul Olteniei: Aurul si argintul antic al Romaniei

Expozitia intineranta „Aurul si argintul antic al Romaniei”, realizata de Muzeul National de Istorie a Romaniei in colaborare cu 32 de institutii muzeale din tara, este considerata a fi unul dintre cele mai importante proiecte culturale expozitionale din ultimii 25 de ani in Romania.
Expozitia prezinta peste 1.000 de artefacte de aur si argint descoperite pe teritoriul tarii noastre, dintre care cele mai spectaculoase sunt: bratarile dacice de aur, monedele de tip Koson si Tezaurul de la Pietroasele, supranumit si “Closca cu puii de aur”.

Intre 1999 si 2001, 24 de bratari de aur dacice au fost descoperite in zona Sarmizegetusei si valorificate de bande de jefuitori de comori. Statul roman a reusit sa recupereze doar 12 dintre acestea. Potrivit cercetatorilor, au fost realizate din aur provenit din raurile din zona si realizate prin modelare la rece, cu ciocan de lemn, si decorate prin gravare si perforare. Existenta lor sustine teoriile potrivit carora dacii posedau cantitati mari de aur. Faptul ca nu prezinta urme de purtare dovedeste ca erau obiecte votive, daruite unui zeu, cel mai probabil lui Zamolxis, pentru a obtine protectia acestuia. Bratarile au forma de spirala si sunt decorate la extremitati cu capete de serpi si frunze stilizate.

Monedele de tip Koson se deosebesc de celelalte monede locale (din argint si fara inscrisuri) prin faptul ca sunt realizate din aur si inscriptionate in greceste cu numele “Koson”.

Tezaurul de la Pietroasele (jud. Buzau) sau “Closca cu puii de aur” a fost descoperit in primavara lui 1837 de doi tarani care luau piatra de pe un deal din localitate. Au fost realizate cel mai probabil in secolul al V-lea. Tezaurul continea initial 22 de piese, din care au fost recuperate doar  12. Cei doi tarani le-au vandut unui negustor care, pentru a le compacta si a le transporta mai usor, le-a lovit cu toporul. Tezarul a fost de-a lungul timpului furat, salvat dintr-un incendiu si restaurat de mai multe ori. Dupa expunerea lor in cadrul Expozitiei Internationale de la Paris din 1967, piesele au fost restaurate de un bijutier francez, iar o ultima restaurare a fost facuta in 1884 la Berlin, de catre un orfevrier german. 

Muzeul Olteniei a participat la acest proiect cu 89 de piese din aur si argint provenind din siturile arheologice regionale (Vartop, Motatei, Dranic, Maglavit etc.). 
Expozitia este deschisa publicului in perioada 19 noiembrie 2015 – 1 aprilie 2016, zilnic intre orele 9:00 si 17:00.

Pretul unui bilet intreg este de 5 lei.

http://www.muzeulolteniei.ro/

Statuile de pe Domul din Milano

Domul din Milano a fost construit si reconstruit vreme de cateva secole, din 1386 si pana in 1892. Este o catedrala gotica, inchinata Sfintei Nascatoare de Dumnezeu (Santa Maria Nascente) si este al treilea edificiu romano-catolic ca marime din Italia.
La exterior, Domul este decorat cu circa 3400 de statui si busturi, sculptate in marmura de Candoglia, extrasa din zona Lacului Maggiore. Acelasi material a fost folosit incepand din 1386 pentru constructia intregului edificiu. Blocurile de marmura erau transportate pe apa (pe raurile Toce si Ticino) pana la Naviglio Grande, canalul care traversa orasul si care se deschidea intr-un lac in apropierea Domului.
Statuile uzate sunt adapostite intr-un depozit special din oras, unde se fac si lucrari de restaurare a acestora. Marmura de Candoglia, de culoare alb – rozaliu sau gri deschis, are o structura poroasa si este usor afectata de conditiile meteo si de poluare. De aceea Domul este intr-o permanenta restaurare.
Cea mai faimoasa dintre statui este cea a Sfintei Maria, La Madonnina, considerata un simbol al orasului. Este situata la 108 m inaltime si prin traditie nici o alta cladire din oras nu ar trebui sa o depaseasca. Dar intre timp au fost construite mai multe cladiri care nu respecta aceasta regula: Pirellone, Palazzo Lombardia sau Torre Isozaki. Prin urmare, pe acoperisul fiecareia dintre aceste cladiri a fost asezata cate o copie a Madonninei. Faimoasei statui i-a fost dedicat si un cantec in dialectul milanez, “O, mia bella Madunina“, scrisa in 1935 de Giovanni D’Anzi.
Pe fatada Domului se afla o alta statuie, numita “Noua lege”, realizata de Camillo Pacetti in 1810. Exista o ipoteza potrivit careia faimoasa Statuie a Libertatii din America, facuta 60 de ani mai tarziu, ar fi fost inspirata de aceasta. Sculptorul francez care a realizat statuia americana, Frederic Bartholdi, ar fi avut ocazia sa o observe fie in calatoriile lui in Italia, fie din imaginile cu operele lui Pacetti care in epoca respectiva circulau in toata Europa.
Th. Gautier nota in jurnalul sau de calatorie in Italia ca “statuile Domului ar putea constitui populatia de marmura a unui mare oras.”

Terasele si acoperisul Domului sunt accesibile pe scari (pret bilet 8 euro) sau cu liftul (pret bilet 13 euro). Programul poate fi consultat online.

http://www.duomomilano.it/en/

 

Pestera Valea Cetatii

Pestera Valea Cetatii (Fundata) este situata pe latura estica a Masivului Postăvaru, la altitudinea de 790 m.
Se afla la 3,5 km distanta de Rasnov si la numai la 1,5 km de Cetatea Rasnov. Face parte din aria naturala protejata Pestera Valea Cetatii, datorita elementelor naturale cu valoare ecologica, stiintifica, peisagistica deosebite, reprezentate de fenomene carstice, arborii seculari si flora.
Peştera Valea Cetatii a fost deschisa intamplator in 1949 in urma unei explozii hidraulice ce a îndepărtat umplutura care o astupa si care a produs o viitura puternica pe Valea Fundata, bolovanii antrenati de aceasta putand fi inca vazuti de-a lungul ei. In 1954, cativa tineri din Rasnov au reuşit sa patrundă pentru prima data in pestera prin aceasta deschidere.
Pestera are aproximativ un kilometru, din care o portiune de 330 de metri este amenajata pentru turisti. Din 2010 in pestera este folosit un sistem modern de iluminare cu led, care este mai prietenos cu mediul si cu fauna (liliecii). Pestera este sapata intr-un masiv calcaros jurasic. In Sala Mare (40/30/20 m) pot fi observate stalactite, stalagmite, coloane, iar pe pereti sunt prezente scurgeri de calcit (“lapte de pestera”). Datorita acusticii deosebite, aici se tin si concerte de muzica de camera ale Filarmonicii din Brasov.
In timpul vizitarii, ghidul stinge pentru un scurt timp luminile din pestera pentru ca vizitatorii sa poata simti pret de cateva clipe linistea si intunericul absolute din acest spatiu.
Temperatura in pestera este de 11 grade Celsius.
In poiana de langa intrarea in pestera este amenajata si o tiroliana.

Program de vizitare
Vara ( 1 mai – 30 septembrie ): 10:00 – 20:00
Iarna (1 octombrie – 30 apriliei): 10:00 – 18:00
Pretul unui bilet: 15 lei
Vizitarea se face din 30 in 30  de minute incepand cu ora fixa si numai insotiti de ghid.
www.pestera-valeacetatii.ro

Muzeul Egiptean din Torino

Muzeul Egiptean din Torino este considerat, prin valoarea exponatelor sale, cel mai important muzeu egiptean din lume dupa cel din Cairo.

A fost infiintat in 1824, cand regele Sardiniei, Carol Felix, a achizitionat o ampla colectie de opere egiptene de la Bernardino Drovetti. Acesta din urma, originar din Piemonte, l-a urmat pe Napoleon Bonaparte in multe din campaniile sale militare si pentru meritele sale a fost numit consul al Frantei in Egipt. Datorita prieteniei cu regele egiptean, Drovetti a reusit sa transporte in Europa peste 5.000 de obiecte, printre care statui, papirusuri, sarcofage, mumii, amulete si obiecte din viata cotidiana. Adaugand la acestea colectii care apartineau Casei Savoia, Carol Felix a intemeiat primul muzeu egiptean din lume. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, directorul muzeului, egiptologul Ernesto Schiaparelli, a condus personal cateva campanii de sapaturi arheologice in Egipt, care au condus la imbogatirea colectiei din Torino. 
Ultima achizitie importanta a Muzeului este templul din Ellesija, daruit Italiei de Republica Araba Egipteana in 1970, pentru suportul tehnic si stiintific in campania de salvare a monumentelor nubiene, amentinate de constructia marelui baraj din Assuan.
Egiptologul francez Jean-François Champollion, cel care a reusit sa descifreze hieroglifele folosind inscrisurile de pe piatra din Rosetta, spunea ca “drumul spre Memfis si Teba trece prin Torino”.
In 2013, Muzeul Egiptean din Torino a fost inclus de cotidianul britanic “The Times” pe lista cu cele mai importante muzee din lume.
Muzeul este dotat si cu o biblioteca, spatii de restaurare si de studiu ale mumiilor si papirusurilor, iar din iunie 2015 participa la o expeditie arheologica internationala in Egipt. 

Program de vizitare
Lunea: 09:00 – 14:00
Marti – Duminica: 09:00 – 18:30
Pretul unui bilet: 13 euro (biglietteria.museitorino.it)
Adresa: Via Accademia delle Scienze, 6, 10123 Torino
www.museoegizio.it
www.italia.it

Categorii: Italia, Torino  Un comentariu

Roma: San Paolo fuori le mura

San Paolo fuori le mura (Biserica Sfantul Pavel in afara zidurilor) este una din cele patru biserici papale de pe teritoriul Romei, alaturi de San Giovanni in Laterano, San Pietro si Santa Maria Maggiore. Alte doua biserici papale pe teritoriul Italiei se afla la Assisi. Fiecare dintre aceasta se bucura de privilegii speciale. Au o poarta sfanta, pe care o deschide doar Papa printr-un ritual special in anii jubiliari, si un altar papal, unde numai Papa si alti cativa preoti pot savarsi Liturghia.
Biserica San Paolo adaposteste mormantul Sfantului Pavel, “apostolul neamurilor”. Potrivit traditei, acesta a fost decapitat in vremea imparatului Nero, la scurt timp dupa Marele Incendiu al Romei din anul 64. Locul in care a fost inmormantat a devenit de indata loc de pelerinaj pentru toti crestinii. 
Denumirea bisericii se datoreaza faptului ca in trecut se afla in afara zidurilor Romei. Prima biserica in acest loc a fost construita in vremea imparatului Constantin I (324), dupa legalizarea crestinismului.
Dovedindu-se neincapatoare pentru multimea de pelerini, in anul 391 a fost reconstruita de imparatul Teodosie I, iar constructia s-a pastrat aproape inacta pana la incendiul din 1823, provocat de o torta uitata aprinsa dupa lucrarile de reparatie la acoperis. Focul a fost vazut de un cioban care isi pastea oile in apropiere, dar cand s-a reusit stingerea incendiului mare parte din biserica era distrusa. Au supravietuit miraculos cateva mozaicuri si ciboriul (baldachinul de deasupra altarului, realizat de Arnolfo di Cambio in 1285). Reconstructia bazilicii a inceput in 1825, cand Papa Leon al XII-lea a cerut sprijinul intregii lumi crestine. Au raspuns cererii sale regele Frantei, tarul Nicolae I al Rusiei si regele Egiptului, care a donat coloanele de alabastru.
In biserica pot fi vazute si lanturile Sfantului Pavel cu care era legat de soldatul roman care il pazea in asteptarea procesului de la Roma, timp in care apostolul a continuat sa predice si sa scrie. “Aduceti-va aminte de lanturile mele”, scria Sf. Pavel in Epistola catre Coloseni (4, 18).
Bazilica a fost declarata monument UNESCO in 1980.
San Paolo fuori le mura se afla in zona statiei de metrou Basilica San Paolo (linia B). Este deschisa in fiecare zi, de la 7:00 la 18:30, iar intrarea este gratuita.

http://www.basilicasanpaolo.org
http://www.vatican.va
http://www.crestinortodox.ro